Un poem nereuşit

Este evident că Israelul nu preconizează prima lovitură într-un posibil război nuclear, după cum reiese din controversatele versuri. Şi nici nu asistăm la fantezii de distrugere a Republicii Islamice, ai căror lideri neagă dreptul la existenţă al statului israelian.

Stilul întortocheat al poeziei apărută în ziaurl SÜDDEUTSCHE ZEITUNG şi simultan, în cîtevateva ziare străine, atestă şi cât de stînjenit este poetul când susţine că nu poate menţiona numele statului din Orientul Apropiat care deţine arma atomică, pentru ca, la câteva versuri distanţă, să îl numească totuşi. Nepotrivită şi deranjantă este poziţia scriitorului care ridiculizează discuţiile politice în jurul unui eventual atac israelian asupra Iranului. Patetic îşi asumă şi rolul de martir atunci când, scoţînd adevăruri incomode la lumină, dă de înţeles că riscă să fie acuzat de antisemitism,

O dezbatere importantă

Şi totuşi, tema este importantă iar dezbaterile pe marginea ei mai mult decât necesare. Un atac aerian israelian asupra centralelor nucleare iraniene ar putea avea urmări catastrofale pentru întreaga regiune. Ar transforma Orientul Apropiat într-un câmp de luptă, din care nu ar scăpa nevătămat nici Israelul. Însuşi ministrul israelian al apărării, Ehud Barak, unul din principalii susţinători ai planurilor de atac, a recunoscut că, în cazul unei riposte armate iraniene, Israelul ar avea câteva sute de victime.

De aceea, par justificate şi semnalele de alarmă trase de experţi de top israelieni în domeniul serviciilor secrete, de intelectuali şi jurnalişti, care se tem de urmările unui atac pe cont propriu împotriva Teheranului. Mare parte din populaţia Israelului trăieşte de la finele toamnei trecute sub permanentă ameninţare, date fiind planurile de război ale echipei Netanjahu-Barak.

Recent ,un cuplu israelian a lansat o campanie în internet, prin care se adresează direct cetăţenilor iranieni, distanţându-se de retorica belicoasă a guvernului de la Ierusalim.

Întrebări ce se impun

Şi arsenalul nuclear israelian ar trebui analizat. De ce să fie Israelul singurul stat din Orientul Apropiat care să fie scutit de întrebări incomode? Şi de ce Israelul se preavlează de un drept, pe care îl refuză categoric vecinilor lui?

Fără îndoială că şi în Germania se impune o dezbatere privind urmările unui eventual atac israelian. Angela Merkel însăşi s-a referit la răspunderea pe care şi-o asumă Berlinul faţă de siguranţa statului israelian. Ar trebui atunci Berlinul să suţină războiul împotriva Iranului sau mai degrabă să avertizeze asupra unui atac israelian? Şi cât de corectă este ignorarea de către Germania a legii controlului muniţiilor, din moment ce continuă să livreze submarine Israelului, pentru a transporta focoase nucleare.

Toate aceste întrebări pot fi şi trebuie puse. Poate va fi meritul lui Günter Grass de a fi pornit, fie şi cu o poezie nereuşită, o dezbatere publică. Din păcate însă, valul de reacţii emoţionale ar putea bloca orice fel de confruntare obiectivă pe această sensibilă temă.