1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

"Un paznic blînd”

Dacă scorul a fost „aranjat” înainte ca zarurile să fi fost aruncate la prezidenţialele din Rusia , destul de incertă rămîne deocamdată calea pe care Dimitri Medvedev o va alege în viitor...

default

Conferinţa de presă a lui Dimitri Medvedev, la 3 martie 2008 , ziua scrutinului prezidenţial din Rusia

Evident că într-o astfel de situaţie, prognozele abundă.

În numărul din martie, respectabila revistă de cultură politică CICERO îşi familiarizează cititorii cu persoana noului preşedinte al Rusiei încă înainte ca scrutinul să fi avut loc. Cariera simpaticului protejat al lui Vladimir Putin este una exemplară: fiu de intelectuali cultivaţi, avînd parte de buni învăţători şi profesori, Dimitri Medvedev a fost la început un student destoinic apoi strălucit al facultăţii de drept din Sankt Petersburg. Şi-a dat doctoratul, a fost racolat de KGB ( gurile rele spun că Putin însuşi l-ar fi „ochit” pe bravul student).

Dar spre deosebire de protectorul său, Medvedev nu a resimţit prăbuşirea Uniunii Sovietice ca pe o catastrofă ci ca pe o şansă. Pe deasupra, a mai avut norocul de a fi fost tînăr pe-atunci aparţinînd, cum spune unul din foştii săi profesori, unei „generaţii fericite”.

După lectura editorialului pe care Michael Stürmer îl semnează în DIE WELT sub titlul „un paznic blînd”, impresia că Medvedev ar fi „lipsit de griji” se risipeşte. Chiar dacă dinainte programata sa victorie a fost salutată cu ovaţii şi stropită cu şampanie de oligarhi, urmată de creşterea bruscă a valorilor bursiere , pe umerii lui Dimitri Medvedev apasă moştenirea ţarilor şi cea a comisarilor bolşevici dar şi agenda lui Putin.

Nu este de aşteptat ca în politica externă şarmantul urmaş al lui Putin să modifice cursul tutorelui său: Kosovo nu va fi felicitat pentru independenţă, NATO nu va fi îndrăgit peste noapte, presiunea împotriva Iranului va spori iar distanţa faţă de China va fi menţinută crede analistul politic german.

Cert este că Medvedev nu va fi propriul său stăpîn chiar dacă nu va pactiza nici cu şefii securităţii şi nici cu oligarhii. Această tărie morală , crede Michael Stürmer , ar putea fi din perspectivă politică chiar punctul vulnerabil al noului şef al Kremlinului. Şi pentru a nu cădea în gol, Medvedev va avea nevoie de Putin la fel cum acesta va fi pus la adăpost de răzbunări şi conspiraţii de tînărul său protejat.

Interesele naţionale ale Rusiei vor influenţa pe mai departe politica ei externă. Imperiul, subdezvoltat economic, avînd uriaşe resurse naturale şi 10.000 de focoase nucleare, este interesat să păstreze tot ce are, inclusiv statele sudice din CSI , chiar dacă nu se încrede prea mult în locuitorii acestora de religie musulmană.

Rusia va trebui să ţină piept expansiunii chineze, din care cauză Moscova ar fi şi renunţat să mai livreze arme moderne Imperiului de Mijloc. De Statele Unite, Moscova va fi pe mai departe legată printr-o relaţie de iubire şi de ură.

În concluzie, crede editorialistul german, Medvedev ar fi un garant al stabilităţii. Nu este exclus, susţin însă alţi observatori politici, ca Medvedev să se emancipeze discret dar eficient de sub tutela lui Putin care el însuşi a ieşit, cu tact şi rafinament , de sub aripa protectoare a răposatului Boris Elzîn.