Abschluss Cancun

Aşteptările opiniei publice internaţionale în privinţa rezultatelor summitului climatic de la Cancun au fost atât de scăzute, încât ar fi necesitat un adevărat efort pentru a le putea înşela. Chiar şi aşa, obţinerea unui acord internaţional, succesor al Protocolului de la Kyoto, a rămas, până în ultima clipă, în suspans. Dincolo de obiectivele stabilite în Protocolul de la Kyoto, pe agenda conferinţei din Mexic s-au aflat stabilirea unui regulament internaţional privind pădurile tropicale, arhitectura unui fond global pentru protecţia climei şi, înainte de toate, limitarea încălzirii globale la 2°C până în 2020.

Din cele 194 de state participante, 193 au acceptat plafonul încălzirii globale, singura ţară care s-a opus rezoluţiei finale fiind Bolivia. L-au acceptat chiar şi statele insulare din Pacific care, deşi ameninţate cu scufundarea prin inundaţiile provocate de topirea gheţarilor, ceruseră limitarea încălzirii globale la 1,5 grade Celsius.

Obiectivele stabilite privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră auto-impuse la Copenhaga - benevol - de către statele puternic industrializate, nu sunt suficiente pentru a garanta o creştere a temperaturii globale de maxim două grade. Prin urmare, eforturile internaţionale trebuie intensificate în această privinţă, mai cu seamă în naţiunile industrializate, care poartă o răspundere istorică pentru creşterea nivelului de dioxid de carbon.

Cu toate acestea, simpla recunoaştere a stării de fapt înseamnă un progres important, după eşecul şefilor de stat şi de guvern reuniţi anul trecut la Copenhaga. Bunele intenţii sunt însă uşor de exprimat, în absenţa unui cadru legal obligatoriu. De îndată ce vine vorba despre aplicarea unor măsuri concrete, se lasă liniştea în jurul climei globale. Summit-urile climatice se transformă tot mai mult în reuniuni pe teme economice, recunoaşte cu sinceritate ministrul federal german al Mediului, Norbert Röttgen. În acest context, statele puternic industrializate promovează o economie nouă, o economie verde, care implică un transfer tehnologic către ţările cu economii emergente.

Cu patru decenii în urmă, aşa-numitul Club de la Roma avertizase asupra "graniţelor creşterii", adică asupra faptului că resursele energetice ale planetei sunt limitate. Acest aspect nu pare a fi fost pe deplin înţeles nici până acum. Majoritatea statelor tratează modificările climei drept o perturbare temporară în procesul industrializării. Prin urmare, chiar dacă "procesul climatic" sub egida ONU a fost deocamdată salvat, clima globală e departe de a se vedea în siguranţă.

Autor: Helle Jeppesen/Ana-Maria Fischer-Dieskau
Redactor: Cristian Ştefănescu