Un Papă pentru Est – Benedict al XVI-lea şi ortodoxia

Bisericile ortodoxe din Est îl acceptă mai degrabă pe fostului cardinal Ratzinger ca Papă, în viziunea lor – un patriarh al Occidentului, decât ar fi fost cazul unui Pontifex din Africa sau America Latină. Deoarece un Papă neeuropean ar fi subliniat şi mai pronunţat primatul papal asupra jurisdicţiei mondiale a creştinătăţii, aspect dogmatic respins atât de Biserica Ortodoxă cât şi de bisericile creştine care nu sunt de rit catolic.

În timp ce catolicii liberali se opun „spiritului conservator” al cardinalului Ratzinger, supranumit şi „Paznicul credinţei” datorită funcţiei sale şef al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, creştinii ortodocşi, îl apreciază tocmai pentru atitudinea sa intransigentă. Deoarece în ciuda tuturor diferenţelor şi fricţiunilor dintre cele două biserici, ele s-au aliat demult pentru a combate laicizarea, hirotonisirea femeilor şi instituţionalizarea relaţiilor homosexuale.

Chiar şi Patriarhul Moscovei Alexei al II-lea, cunoscut drept critic îndârjit al Vaticanului, şi-a exprimat printre primii speranţa unei „noi ere în cadrul relaţiilor dintre cele două biserici”, citat : „Sper sincer ca următorul Pontifex al Bisericii Romano-catolice să contribuie la o dezvoltare pozitivă a relaţiilor cu Biserica Ortodoxă rusă.”.

Iar Michael Staikos, Mitropolitul grec de Austria, reprezentând Patriarhatul Ecumenic de la Constantinopol, îi atribuie noului Papă Benedict al XVI mai multă experienţă ecumenică decât predecesorului său, Ioan Paul al II-lea.

Acestea nu sunt doar supoziţii. Înclinaţia Papei Benedict al XVI deosebit de favorabilă creştinismului ortodox s-a manifestat mereu concret în scrierile sale. În prefaţa din 1981 a operei „Mister şi Divinizare” a cunoscutului teolog ortodox Sergius Leitz, Joseph Ratzinger scria: „Contactele îndelungate dintre Biserica Ortodoxă şi cea Catolică nu pot da roade decât dincolo de discuţiile dintre teologi, şi anume în cadrul întâlnirilor dintre credincioşi, şi mai ales acolo unde Biserica se manifestă cel mai profund: în liturghie şi în rugăciune.”

Noul Papă este prietenul şi mentorul multor clerici de vază ai Bisericii Ortodoxe, cum ar fi mitropolitul Damaskinos Papandreou. Într-o scrisoare din 2001, prefectul Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei îi scria prietenului său ortodox: „Dragul meu frate şi prieten, amândoi suferim că nu ne putem împărtăşi împreună, şi tocmai acest lucru ne uneşte. Cel mai mare dar al prieteniei tale de-a lungul ultimelor decenii, pentru care ţin să-ţi mulţumesc din tot sufletul, a fost tocmai faptul că mi-ai fost aproape în suferinţa noastră comună, dar şi în bucuria tainică prilejuită de speranţa unei comuniuni mai profunde. Sper că recunoşti în aceste rânduri neajunsurile noastre în multe privinţe, dar şi că această pasiune comună, în spiritul căreia ne-am întâlnit acum mai bine de 40 de ani, este încă vie în sufletul meu.”