1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Un nou tratat - aceeaşi soartă ?

Cuvântările entuziaste şi solemne în acelaşi timp ale liderilor europeni, cu prilejul semnării Tratatului de la Lisabona, sună cumva familiar. Un sentiment de deja-vu european?

default

"O piatră de hotar", "o nouă etapă", "învingerea unei crize" - toate aceste cuvinte mai fusereră pronunţate odată în mod identic, şi anume cu trei ani în urmă, cu ocazia semnării Constituţiei la Roma. Festivitatea actului de semnare a fost la fel de solemnă ca şi atunci. Dar ştim cu toţii, ce s-a ales de soarta Constituţiei... După eşecul referendumurilor din Franţa şi Olanda, tot mai multe state, precum Polonia şi Marea Britanie, şi-au descoperit sentimentele de respingere faţă de Constituţia Europei. Au urmat apoi doi ani de discuţii chinuitoare, al căror rod este acum o variantă diluată a Constituţiei, al cărei nume este pur întâmplător, datorat faptului că tocmai Portugalia deţine în prezent preşedinţia europeană. Oare va avea şi noul tratat aclaşi destin ca şi precursorul său?

O Europă a cetăţenilor ?

Pentru a evita repetarea istoriei, majoritatea statelor membre intenţionează să efectueze ratificarea tratatului doar de către parlamentele naţionale. Irlanda este singurul stat, al cărui constituţie prevede în mod obligatoriu organizarea unui referendum pentru adoptarea sa. În Anglia, opoziţia cere şi ea un referendum. Ministrul britanic de Externe, Gordon Brown, nu vrea însă să cedeze acestei solicitări, ştiind prea bine că semenii săi ar putea bloca ratificarea, de teama cedării întregii suveranităţi unui super-stat european. pentru a evita asemenea temeri, Tratatul de la Lisabona evită explicit simbolurile europene, precum drapelul sau imnul, atât de importante, de altfel, pentru identificarea popoarelor cu proiectul european.

Destinaţia Europei

Din păcate, documentul evită, de asemenea, orice indiciu referitor la direcţia către care se îndreaptă UE. Eterna discordie între cele două fracţiuni, cea care vrea o aprofundare a UE şi cea care preferă extinderea Comunităţilor, nu a putut nici ea fi rezolvată cu ajutorul noului instrument juridic. De aceea, tot ce putem afirma cu siguranţă despre soarta şi însemnătatea documentului de la Lisabona pentru bătrânul continent, este că şi cu şi fără el, UE va continua să evolueze, uneori m,ai rapid, alteori mai lent. Şi că el cu siguranţă nu va fi ultimul tratat european. O consolare pentru euro-sceptici, deoarece este pentru întâia oară că un tratat european prevede pentru statele membre opţiunea ieşirii din Uniune.