1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Un nou sezon al migraţiei parlamentarilor

Migraţia parlamentarilor de la un partid la altul s-a accentuat în ultimii ani în asemenea măsură, încît fiecare nouă schimbare a carnetului de partid pare să devină un fapt divers.

În legislatura trecută (2008-2012) un sfert din parlamentari şi-au schimbat carnetul de partid, unii chiar şi de patru ori. În actualul parlament, după nici două luni de exercitare a mandatului, peste douăzeci de parlamentari au migrat către alte partide, cei mai mulţi dintre ei înrolîndu-se în tabăra puterii. Traseismul politic al parlamentarilor nu este în nici un fel amendat, nici de Constituţie sau de Statutul deputaţilor şi senatorilor, dar nici de către electorat, ceea ce mi se pare şi mai grav. Lipsa de reacţie a electoratului faţă de acest comportament imoral al aleşilor s-a văzut clar la alegerile generale din decembrie, cînd peste patruzeci de candidaţi migratori s-au prezentat în faţa alegătorilor, cei mai mulţi dintre ei cîştigînd un mandat de deputat sau de senator.

Miercuri, 6 martie, prim-vicepreşedintele PDL Mihai Stănişoară, mîna dreaptă a lui Vasile Blaga şi liderul grupului PDL din Camera Deputaţilor, a anunţat, într-o conferinţă de presă alături de Crin Antonescu, că s-a înscris în PNL. El şi-a motivat decizia afirmînd că PNL este "singurul partid care poate susţine şi implementa cu succes politici de dreapta." La rîndul său, Antonescu a afirmat că Stănişoară este "un om de dreapta pe care orice partid ar vrea să-l aibă" şi că va cere Biroului Politic şi Delegaţiei Permanente o funcţie de vicepreşedinte pentru noul venit în partid.

Mihai Stănişoară nu a explicat de ce a părăsit PDL, însă a ţinut să precizeze că nu consideră că şi-ar fi trădat foştii colegi, pentru că a ales un moment în care plecarea sa "nu afectează cu nimic PDL." Cu alte cuvinte, dacă Stănişoară ar fi părăsit PDL-ul atunci cînd acesta s-a aflat la putere, atunci da, ar fi fost o pierdere pentru partid. Pe cînd acum, cînd partidul este o parte atît de firavă a opoziţiei, transferul său în barca puterii nu are cum să-i afecteze pe democrat-liberali.

Desigur că şi în cazul lui Mihai Stănişoară, ca şi în cazul lui Sorin Frunzăverde avem de-a face cu acelaşi gen de oportunism politic. Şi nu numai în cazul lor. Nu credinţele doctrinare îi determină pe parlamentari să părăsească corabia la greu, adică atunci cînd partidul lor este în opoziţie, ci avantajele pe care le oferă tabăra puterii. Pînă nu demult, Mihai Stănişoară era unul din criticii cei mai acizi ai guvernării USL ("poate fi caracterizată prin trei cuvinte: prostie, hoţie şi minciună") şi ai lui Crin Antonescu ("conduce partidul în mod dictatorial şi îşi şantajează adversarii politici").

Imediat după ce s-a înscris în PNL şi Crin Antonescu i-a pus deja pe tavă o funcţie de vicepreşedinte, iată că PNL se transformă subit în "singurul partid care poate susţine şi implementa cu succes politici de dreapta în România."

Lipsa de caracter este ceea ce stigmatizează cu o tuşă groasă pe mulţi dintre politicienii noştri. Bătăliile politice purtate cu verticalitate nu intră în obiceiurile locului. Pe de altă parte, migraţia lui Stănişoară la PNL ne arată că apele în USL nu sînt deloc liniştite. Crin Antonescu încearcă să echilibreze forţele între PSD şi PNL, de aceea ne putem aştepta şi la alte transferuri dinspre PDL sau chiar PPDD către PNL. Sezonul migraţiilor politice în actuala formulă de putere cred că e abia la început.