1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Un nou partid se va lista la bursa politică

Grupul independenţilor, condus de generalul Oprea, intenţionează să înscrie un nou partid, care se va numi Uniunea Naţională pentru Progresul României şi care va avea în parlament reprezentanţi nevalidaţi prin alegeri.

default

Gabriel Oprea, şeful "independenţilor"

Interesant este că viitoarea formaţiune politică nu se va numi partid, ci uniune. Potrivit declaraţiilor unuia dintre fondatori, senatorul Liviu Câmpanu, fost membru al organizaţiei PNL din Botoşani, formaţiunea se va numi Uniunea pentru Progresul României (UNPR).

Este în mod vădit semnul unei crize. Cuvîntul partid nu sună bine, dar din alte motive decît cele din 1990. Exista pe atunci reticenţa dacă nu chiar teama faţă de „partid“, din cauza Partidului Comunist, deşi oamenii cu o veritabilă experienţă politică nu s-au împiedicat de aceste detalii şi – înfruntînd idiosincraziile de moment – au reînfiinţat, Partidul Naţional Ţărănesc, Partidul Naţional Liberal şamd.

Partidele „istorice“ au înţeles că misiunea lor era mai importantă decît reuşita electorală de moment şi că era nevoie de restaurarea unui întreg limbaj al democraţiei, cu toată gramatica şi semantica sa. Simptomatic, în 1990 numai PCR a evitat să se mai numească „partid“ şi s-a intitulat Frontul Salvării Naţionale.

Astăzi cuvîntul partid are o rezonanţă neplăcută din cu totul alte motive. După 20 de ani de democraţie, partidele au strîns un balast de conotaţii negative care sînt întrucîtva fireşti, dar care au atins dimensiuni critice.

Partizanatul îngust şi politizarea tuturor funcţiilor publice, revanşismul şi incompetenţa administrativă apasă greu asupra scurtei istorii a democraţiei din România.

Reforma electorală a fost un eşec care nu a făcut decît să accentueze criza. Noua grupare politică încearcă aşadar să evite denominările negative, dar însăşi apariţia sa este o mare ironie, deoarece este efectul direct al celor mai rele trăsături ale partidelor politice : lipsa de coeziune internă, oportunismul şi nomadismul lipit de remuşcări.

De fapt, viitoarea grupare este interesantă doar ca simptom pentru boala gravă a sistemului de partide din România.

Diagnosticul negativ pe care opinia publică tinde să-l pună partidelor nu este fără temei. Partidele au părut să fie mai înainte de toate platforme puse la dispoziţia unor „întreprinzători politici“, al căror scop principal este acapararea resurselor publice.

În situaţia în care competitorii sînt prea mulţi sau prea ambiţioşi pentru resursele existente, se produc rupturi în partide. Nemulţumiţii pleacă, adoptînd invariabil postura idealistului care porneşte curajos către noi orizonturi.

Generalul Oprea bunăoară, şeful independenţilor, s-a prezentat pe sine şi pe colegii săi folosind termeni ca „bărbăţie“, „curaj“, „caracter“. În aceste condiţii, loialitatea a devenit ceva de-a dreptul respingător.

Din diferite motive, toate partidele spun despre ele însele că se găsesc într-un moment de răscruce. A spus-o exact aşa Victor Ponta în programul politic prezentat la Congresul PSD, a spus-o Crin Antonescu în moţiunea propusă la Congresul PNL şi au spus-o destui militanţi PDL care caută să se distingă prin reflecţie critică (vezi Cristian Preda).

Există aşadar un sentiment general că lucrurile evoluează către un punct periculos, chiar dacă fiecare îl vede în felul său ori nu şi-l reprezintă prea clar.

Privind lucrurile din afara partidelor se vede însă cu limpezime că marele pericol stă în desprinderera totală a politicii de voinţa alegătorilor. Politica riscă să devină o tehnică pură, asemenea speculaţiilor financiare care nu mai sînt legate de resurse reale.

Un partid nu mai valorează ceva precis, aşa cum ar fi moneda cu acoperire în aur, ci valorează doar atîta cît stabileşte bursa.

Altfel spus, nu mai contează cîte voturi a primit un partid la alegerile generale, ci doar preţul său pe o piaţă secundară. Majorităţile se schimbă după cum bate vîntul pe piaţa acţiunilor politice.

Noul partid este, de asemenea, foarte interesant deoarece el este acum un instrument de maximă importanţă pentru preşedintele Traian Băsescu. De fapt, este arma secretă a preşedintelui, care se găsea, a doua zi după cîştigarea alegerilor, în imposibiliatea de a forma o majoritate.

Preşedintele a negat că ar avea vreo legătură cu grupul independenţilor, dar nu poate nega că este principalul beneficiar al „speculaţiilor“ de pe piaţa politică.

În sfîrşit, ceea ce alimentează neliniştile este că preşedintele Traian Băsescu, care părea să fie la începuturile primului său mandat un restaurator al politicii naturale legate de voinţa alegătorilor, care a iniţiat o reformă electorală din postura declarată de adversar al partidelor ca simple întreprinderi politice, a devenit un abil speculant la bursă.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Ovidiu Suciu