1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Germania

Un nou paradis

Antreprenorii germani au descoperit un nou paradis. Africa, ultimul spaţiu cu potenţial de creştere economică din lume, înseamnă nu numai exotica şi frumoasa Africă de Sud, ci şi Ghana, Botswana sau Tanzania.

La poalele uriaşului Kilimanjaro se pot face afaceri bune

La poalele "uriaşului" Kilimanjaro se pot face afaceri bune

Specialiştii Băncii Mondiale estimează că, anul acesta, economia continentului negru va înregistra un plus de peste 5%.

Corupţie, criminalitate, legislaţie încâlcită. Pentru mulţi antreprenori occidentali, Africa e o lume pierdută. Cu toate acestea, continentul cu o populaţie de peste un miliard de locuitori are destule de oferit. Mai mult, într-o bună zi, Africa ar putea deveni o piaţă uriaşă.

"Există multe deficite. Dar acolo unde sunt deficite multe e şi cerere mare", susţine Ababacar Seck de la firma germană Pecher.

De exemplu: în infrastructură. 80% din populaţia Africii trăieşte fără curent electric, iar 40% nu are acces la apă potabilă. Starea drumurilor este deplorabilă, iar banii lipsesc.

"Cu alte cuvinte: cine dispune de capital poate face investiţii profitabile. Pot fi acoperite multe nişe de piaţă de care, în prezent, companiile autohtone nu pot profita din cauza lipsei banilor", spune Hartmut Sieper, reprezentant al firmei Trans Africa Invest. 

"Desigur riscurile sunt mari, dar şi şansele de câştig sunt însemnate. În Germania aproape toate firmele fac profituri, dar acestea sunt relativ mici. Niciodată nu vor ajunge la profiturile ce se pot obţine în Africa", afirmă Heinz Rittmann de la Asociaţia Constructorilor Germani. 

Chiar dacă utilajele şi materialele de construcţii sunt mai scumpe ca în Europa, salariile mici oferite muncitorilor africani fac continentul negru foarte atrăgător. De neplăceri au parte mai ales firmele care nu respectă sfaturile consilierilor. "Primul pas într-o nouă ţară africană ar fi acceptarea ofertelor sau a parteneriatelor sosite numai din partea instituţiilor renumite", spune Rittmann. "Anumite proiecte din anumite ţări permit amortizarea investiţiei în maximum doi ani". De aceea mulţi antreprenori străini pierd din vedere riscul de a da peste parteneri neserioşi. 

Accesul la profituri mari şi la materie primă din belşug i-a determinat şi pe oamenii de afaceri din China să se implice în proiecte africane. Firmelor chineze le este însă mult mai uşor să obţină proiecte pe continentul negru - susţine Rittmann - întrucât acestea beneficiază foarte uşor de garanţii din partea Bank of China.

De regulă, chinezii care realizează proiecte în Africa îşi aduc de acasă totul: capital, mână de lucru şi utilaje. Prin urmare firmele autohtone nu profită de pe urma unei asemenea afaceri şi nici nu sunt create noi locuri de muncă pentru localnici.

Ţinând seama de tendinţa de creştere a clasei de mijloc pe continent, Africa ar putea deveni o piaţă de desfacere interesantă pentru producătorii europeni. În prezent, aproximativ 60 de milioane de gospodării africane dispun de un buget de peste 3000 de dolari americani pe an. Se estimează că numărul acestora va creşte la o sută de milioane de familii în următorii trei ani.