Un menaj „à trois“

Optimiştii întrevăd într-o criză şi noi şanse. Pesimiştii doar virtuţile destructive ale acesteia. Ca deobicei, adevărul este undeva la mijloc şi aşa se face că azi, în urma summitului de la Strasbourg, cotidianul FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG, în articolul de fond intitulat „A trois” constată că actuala criză a generat noi structuri politice ale puterii.

Fenomenul nu este doar un produs al crizei, ci şi al Tratatului de la Lisabona, care a favorizat o consolidare a puterii statelor mai mari ale Uniunii Europene. Gestul de bunăvoinţă făcut de cancelara Merkel deunăzi la Strasbourg, faţă de premierul italian Monti şi gazda summitului, Sarkozy, scrie ziarul citat - aduce cu îngăduinţa manifestată de un prea puternic faţă de companionii săi. Este ca şi cum Berlinul şi Parisul ar determina agenda reformelor propuse de Monti.

Includerea lui Monti în menajul Merkel-Sarkozy ar da expresie dinamicii procesului decizional în Europa, crede LA REPUBBLICA . Noua triadă pare a atenua suspiciunea reciprocă ce domneşte în cuplul franco-german, deduce, de la Roma, cotidianul citat.

Dimpotrivă, disensiunile franco-germane au persistat şi, mai mult decît atît, s-au conturat puternic şi la summitul de la Strasbourg, consideră NEUE ZÜRCHER ZEITUNG.

Nu încape nici o îndoială că în cuplul franco-german, poreclit în Franţa Merkozy, Merkel are ultimul cuvînt de spus şi aceasta din ce în ce mai vădit - observă LA REPUBLIQUE DU CENTRE, care apare la Tours.

Ziarul mai sesizează o evoluţie nedorită a relaţiei franco-germane: Sarkozy face mereu noi compromisuri şi, după ce a jubilat la lansarea modelului german, încercînd să-l imite, a căzut în capcana „merkoziysmului”.

Noua vocabulă are mai degrabă valenţe anecdotice decît politice. LE FIGARO întrevede în disponibilitatea de compromis a Franţei indiciile unui dinamism, în timp ce Berlinul rămîne intransigent şi rigid mai ales în privinţa rolului Băncii Centrale Europene.

Această obstinaţie teutonă ar putea costa scump Europa şi afecta chiar interesele germane - avertizează cotidianul parizian .

Noua comunitate alcătuită din cancelarul federal, preşedintele francez şi premierul italian nu este nici lipsită de un oarecare comic, consideră STUTTGARTER ZEITUNG, înşirînd cuplurile istorice în relaţia franco-germană. De Gaulle şi Adenauer, Giscard d'Estaing şi Helmut Schmidt, Mitterand şi Kohl, Chirac şi Schröder care, cu toţii, ar fi avut la început dificultăţi în a se apropia. Numai că afinităţile politice şi cele elective au fost la toţi predecesorii menajului franco-german mai puternice decît în actualul tandem Merkel-Sarkozy.

Toate bune şi frumoase dar, care este soluţia?Întrebarea o formulează TIROLER TAGESZEITUNG, menţionînd că Franţa şi Germania intenţionează ca, la summitul Uniunii Europene din 9 decembrie, să prezinte propuneri vizînd modificarea tratatelor comunitare.

Lăsînd de-o parte faptul că deciziile politice necesită în Europa o groază de timp, reformele ar avea un caracter profilactic, apte să evite viitoarele probleme, nu însă să le şi soluţioneze pe cele acute. Apoi, chiar o modificare a regulilor de joc nu ar însemna prea mare lucru devreme ce nici vechile reguli nu prea au fost respectate. Europa nu mai dispune de răgazul necesar adoptării unor reforme fundamentale, iar temerile că sfîrşitul crizei va fi unul dureros sporesc cu fiecare încercare ratată de a linişti spiritele. Datoriile nu pot fi ocultate, ci doar achitate.

Poate fi numele unui dictator o marcă înregistrată ? Strania nedumerire îşi află un răspuns în paginile cotidianului NEUE ZÜRCHER ZEITUNG, în rubrica „Frapant” /Aufgefallen.

Este vorba de numele dictatorului Nicolae Ceauşescu, unul din cei mai cumpliţi tirani ai secolului XX, scrie ziarul elveţian, nume care, aşa cum un tribunal bucureştean a confirmat recent, este şi o marcă înregistrată încă din 2008. Fiul dictatorului, Valentin Ceauşescu, şi cumnatul său, Mircea Oprean, soţul decedatei Zoia Ceauşescu l-au înregistrat ca atare.

Ulterior, spectacolul „Ultimele zile ale lui Ceauşescu”, realizat de Teatrul Odeon în cooperare cu International Institute of Political Murder din Zürich şi Berlin a făcut obiectul unui litigiu. Valentin Ceauşescu a cerut interzicerea spectacolului, iar Teatrul Odeon a solicitat anularea numelui Ceauşescu ca marcă înregistrată. Ambele cereri au fost respinse. O bloggeriţă a formulat întrebarea: ce repercusiuni are această decizie juridică asupra celor 35 de persoane în viaţă, care poartă numele de Ceauşescu şi asupra eventualelor lor ambiţii artistice?

Autor: Rodica Binder

Redactor: Petre M. Iancu