Un manifest împotriva scoaterii la mezat a valorilor Apusului

„Problema este că nu mai prea ştim cît de mult datorăm occidentului. Şi fiindcă nu ştim, nu ştim nici ce avem de apărat.”

Enunţul cu vădite valenţe programatice este formulat de Richard Wagner în paginile foarte proaspetei sale cărţi „Es reicht!” Ajunge! amintind măcar prin titlu de manifestul lui Emile Zola „J’accuse!“

Şi într-adevăr, ultima scriere a autorului german originar din România, laureatul din 2008 al premiului literar Georg Dehio pentru întreaga sa operă, este un manifest sau, dacă vrem, o notă de protest „Împotriva scoaterii la mezat a sistemului nostru de valori” cum se afirmă în subtitlu.

Richard Wagner nu este un autor comod în peisajul publicisticii germane. Deja penultimul său volum de eseuri, intitulat „Orizontul german” i-a iritat pe unii recenzenţi prea puţin obişnuiţi ca un scriitor originar din Sud-Estul Europei să ia sub lupă cu sarcasm şi ironie, distanţă critică şi umor, unele aspecte discutabile ale realităţii occidentale.

Detestînd ipocrizia şi oportunismul, Wagner este un adversar declarat al hipercorectitudinii politice, înrudindu-se într-un anume fel cu Henryk M.Broder, un alt publicist german, virulent şi polemic dar mai puţin reflexiv şi analitic. Ultima carte a acestuia, intitulată” Critica toleranţei pure”, este un adevărat rechizitoriu la adresa unei justiţii şi ordini publice occidentale, germane în ocurenţă, mult prea îngăduitoare faţă de delincvenţi, timorată de numeroase precepte, tabuuri, prejudecăţi şi interdicţii, ignorînd pericolul unei insidioase islamizări a occidentului şi potenţialul agresiv al fanatismului islamist.

Spre deosebire însă de Broder, care inventariază cazurile pentru a deduce abia după acumularea lor o concluzie tranşantă şi explozivă, demersul lui Richard Wagner este unul invers: de la valori şi concepte la situaţiile şi cazurile particulare.

Sistemul de valori şi credinţe la care o societate aderă şi pe care le împărtăşeşte,configurează şi profilul ei identitar. Globalizarea impune însă redefinirea identităţii nu numai din perspectiva valorilor ci şi a intereselor.

Cele peste 150 de pagini ale cărţii nu alcătuiesc un tratat academic ci mai degrabă o cronică a lumii de azi, focalizînd valorile occidentului, pericolul islamist, relaţiile cu Rusia şi China, Bizanţul, Europa de est şi cea de vest, America , feminismul şi doctrinele pedagogice ale antiautoritarismului cu efectele sale deplorabile, fanatismul ecologic, mitul spulberat al multiculturalismului şi maniile ideologice ale generaţiei 68 .Scrierea însumează şi analizează pe alocuri principalii factori care erodează din interior identitatea europeană.

Iată doar un singur exemplu: societatea europeană modernă este secularizată dar rădăcinile ei religioase, creştine sau iudeo-creştine, dăinuie încă. Cu toate acestea, bisericile sunt goale, spiritele noastre-agitate iar religia care a părăsit catedralele nu-şi mai află ecoul cuvenit în lăcaşul adăpostind nu o comunitate, ci nişte indivizi plictisiţi ori descumpăniţi.

Richard Wagner este funciarmente un anti-oportunist.

Una din dovezi o furnizează pledoaria sa pentru o Uniune Europeană fără Turcia, subcapitol care se încheie cu scenariul fictiv al unei Europe după aderarea ţării de la Bosfor şi Dardanele.

Cartea apărută la Aufbau Verlag din Berlin este în cele din urmă o inteligentă, provocatoare, polemică şi incisivă pledoarie pentru revenirea la valorile care fundamentează identitatea europeană dezvăluind tendinţele şi dogmele care riscă să ne îndepărteze definitiv de rădăcinile noastre comune.