1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Un Guvern de sacrificiu

Guvernul a provocat o mare emoţie publică anunţînd că ar putea reduce personalul din sectorul public cu 20%. Sindicatele sînt pe picior de revoltă şi perspectivele par tot mai întunecate.

default

Emil Boc, premierul României

În mod paradoxal, Guvernul Boc primeşte acum susţinere morală din partea liberalilor, nu a militanţilor PNL, ca organizaţie rivală şi plasată în opoziţie, ci a acelora care gîndesc în mod liberal. Reducerea drastică a cheltuielilor publice a fost aplaudată, în mod suprinzător dacă ţinem seama de ambianţa publică de la Bucureşti, de persoane ca Dinu Patriciu.

Dimpotrivă liderii sindicali, care au fost angajaţi pe faţă sau în mod discret în campania electorală a PDL şi a PSD îşi manifestă tot mai sonor dezaprobarea. Într-adevăr baza electorală a acestui guvern e departe de a fi una liberală. O jumătate e dată de PSD, al cărui electorat speră ca subvenţiile sociale să crească, o altă jumătate e dată de PDL, în care se regăseşte un electorat foarte eterogen, a cărui majoritate depinde însă foarte mult de Buget şi de politicile publice. E vorba de profesori, cadre medicale, funcţionari publici, care în conversaţiile particulare pot manifesta cele mai liberale convingeri, (e un fel de bovarism doctrinar), dar care, în practică, presează asupra guvernului pentru a spori cheltuielile publice. Or, acum Guvernul promite să facă exact invers.

Există aşadar o ruptură dramatică între intenţiile anunţate ale Guvernului şi tipul de susţinere publică pe care ar putea să mizeze. Chiar dacă nimeni nu spune acest lucru, Guvernul Emil Boc, în măsura în care îşi va lua declaraţiile în serios, va fi un guvern de sacrificiu. Reuşita acestui Guvern (calculată în termeni economici) coincide cu prăbuşirea lui ca simpatie şi încredere publică.

Există însă şi o altă precaritate, care constă în dezacordurile din cadrul coaliţiei (ascunse cu grijă deocamdată), şi mai ales în conflictul de roluri.

După o nici o lună de la instalarea noii administraţii s-a creat impresia derutantă că există nu un guvern, ci trei guverne. Unul la Palatul Victoria în jurul lui Emil Boc, cu Adrian Videanu, Gheorghe Pogea şi Ionuţ Popescu în noul său rol de consilier, un al doilea la sediul PSD cu Mircea Geoană şi, în sfîrşit, un al treilea la Palatul Cotroceni.

Deocamdată cele 3 guverne par, cu mici excepţii, să fie convergente, dar se vede că nici unul dintre ele nu e dispus să cedeze întîietatea. Fastul neobişnuit şi cu totul exagerat organizat la instalarea ministrul PSD Liviu Dragnea a făcut parte din ceremonialul «guvernului» Geoană, pe care şeful «guvernului» de la Cotroceni l-a sancţionat simbolic prin absenţă. Mircea Geoană a adoptat, în mod neadecvat, o postură de prim ministru şi se gîndeşte probabil să candideze la toamnă la funcţia prezidenţială împotriva lui Traian Băsescu. Situaţia este fără precedent deoarece competitorii nu se atacă între ei, ci dimpotrivă, caută, reciproc, să se sufoce, prin îmbrăţişare.

În aceste împrejurări «guvernul» Emil Boc, cel mai discret dintre toate, nu poate reuşi ceva cu adevărat, decît asumîndu-şi, cu aceeaşi discreţie de pînă acum, sacrificiul de sine.