Un duşman comun transformă adversarii în parteneri

Deocamdată doar declaraţiile de intenţie pecetluiesc parteneriatul dintre NATO şi Rusia în edificarea preconizatului scut antirachetă -scrie FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG la acest început de săptămînă, atrăgînd atenţia asupra fragilităţii noii apropieri. Totuşi, atît Rusia cît şi NATO, spre a colabora, au în comun mai mult decît aceleaşi griji. Apoi, nu trebuie uitat că nimic nu-i uneşte mai mult pe doi foşti adversari decît un duşman comun, conchide ziarul citat.

Un punct de vedere nu neapărat împărtăşit de cotidianul polonez RECZPOSPOLITA care se întreabă cum s-ar putea Rusia conforma credo-ului NATO „unul pentru toţi, toţi pentru unul”, cum poate fi ea considerată un partener strategic al occidentului cînd boicotează ceremonia de decernare a Premiului Nobel pentru Pace, unui disident brutal persecutat de regimul comunist al Chinei?

Ziarul danez INFORMATION întrevede Alianţa, după summitul de la Lisabona şi noul concept strategic, rătăcind din nou pe cărări greşite, cum s-a întîmplat şi după ce statele ei membre, sub comanda Americii, şi-au făcut din combaterea terorismului în Irak şi Afganistan propria cauză.

In răstimp, spectrul terorismului ameninţă şi Germania, unde ministrul federal de interne Thomas de Maizière se profilează în sunetul sirenelor de alarmă, cărora el le-a dat semnalul de pornire, drept un promotor al raţiunii practice, mizînd pe eficienţa acţiunii forţelor de ordine şi securitate, avînd grijă ca populaţia să nu fie cuprinsă de panica declanşată de un anumit segment al presei de bulevard, relevă FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG.

Panică în schimb pare a declanşa ruperea unei noi verigi din lanţul uniunii monetare europene. Deşi a sărit prompt în ajutorul Irlandei, Uniunea Europeană a omis să neutralizeze speculaţiile pe pieţele financiare, atrage atenţia LA REPUBBLICA. Iar cotidianul LE PROGRES DU LYON întrevede, în baza efectului dominoului, noi pacienţi în aşteptarea perfuziei financiare salvatoare a Uniuni: Spania şi Portugalia.

Că adevărul rămîne antidotul cel mai eficient împotriva otrăvurilor secretate de dosarele securităţii – este îndoielnic, cîtă vreme identificarea falsurilor, omisiunilor, contrafacerilor unor documente, mult prea tîrziu scoase de sub obrocul vechii/noii securităţi, se adevereşte anevoioasă - se poate deduce din lectura amplei mărturisiri făcute de Claus Stephani, scriitor şi jurnalist german originar din România, în paginile de foileton ale cotidianului FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG. Sub titlul „Sora minciună, fratele durere”, povestind cum a fost forţat în anii studenţiei să semneze un angajament de colaborare cu securitatea, Stephani dă o replică articolului lui Dieter Schelsak din 16 noiembrie, apărut în acelaşi ziar.

Faptul că firele bănuielilor, insinuărilor şi acuzaţiilor reciproce declanşate de cazul Oskar Pastior par a se încîlci tot mai mult se datorează şi continuităţii dintre vechea şi noua securitate, chiar la nivel personal, rezultă din scurtul interviu acordat de scriitorul german originar din România, Richard Wagner, săptămînalului DER SPIEGEL în numărul curent.

Şi totuşi, mărturiile făcute rînd pe rînd de autori germani originari din România rămîn exemplare în măsura în care, aşa cum în încheierea textului său Claus Stephani precizează: Acest articol nu se vrea o justificare, dar el ar putea stimula felul de a gîndi, reflecta şi regîndi faptele – înainte ca cineva să fie suspectat şi condamnat public, în pripă, de semenii săi, auto-erijaţi în judecători.

Autor: Rodica Binder
Redactor: Robert Schwartz