Un document controversat pentru o lume mai bună

În vremuri incerte, profeţiile au conjunctură. La patru decenii după publicarea raportului asupra viitoarei dezvoltări a omenirii, din cuprinsul căruia nu lipseau cele mai sumbre previziuni, din fericire neconfirmate decît parţial de realitate, Clubul de la Roma lansează noi avertismente asupra primejdiilor ce pîndesc omenirea în următorii 40 de ani, mai exact pînă în 2052.

Clubul, din care fac parte peste 30 de oameni de ştiinţă şi experţi din cele mai diverse domenii, trece drept unul din adversarii cei mai notorii şi controversaţi ai societăţii occidentale de consum. Viziunile pesimiste asupra viitorului ca şi criticile aduse capitalismului global nu sunt alimentate atît de convingeri ideologice cît de grija faţă de salvgardarea naturii, a echilibrului climatic, a existenţei viitoarelor generaţii.

La fel ca în urmă cu 40 de ani şi acum din echipa editorilor raportului face parte norvegianul Jorgen Randers, Profesor la Norwegian Business School din Oslo. El este cel care a prezentat deunăzi la Rotterdam noul document. Ca în cuprinsul raportului precedent, intitulat „Limitele creşterii”, şi în raportul „2052”, numeroase prognoze au făcut vîlvă, au stîrnit nedumeriri şi consternare.Unele însă, au fost întîmpinate cu moderată satisfacţie. De pildă, previziunea că explozia demografică se va opri mai devreme decît se prevăzuse în urmă cu 4 decenii, din simplul motiv că urbanizarea masivă a populaţiei duce la o scădere dramatică a natalităţii.

În 2040 numărul locuitorilor Terrei va fi de 8,1 miliarde după care va începe să scadă. Produsul intern brut va spori mai încet decît estimările iniţiale, fiindcă atît populaţia cît şi productivitatea vor înregistra o diminuare. În 2050, produsul intern brut va fi de 2,2 ori mai mare decît cel actual.

Creşterea productivităţii va încetini şi fiindcă potenţialul de dezvoltare se va epuiza, în timp ce neliniştile generate de dezechilibrele sociale şi de agravarea dezechilibrului climatic vor lua proporţii. Rata creşterii economice va scădea şi fiindcă o mare parte a produsului intern brut va fi destinat investiţiilor menite să remedieze dificultăţile generate de epuizarea resurselor naturale, de sporirea poluării mediului, de deteriorarea factorilor climatici şi, nu în ultimă instanţă, de nedreptăţile sociale. Rata maximă a consumului de bunuri şi servicii va atinge în 2045 cota maximă.

Acestea ar fi pe scurt, simplificate la maximum, concluziile la care au ajuns membrii Clubului de la Roma în raportul „2052”.

Apel sau prognoză?

Între primii comentatori şi critici ai actualului document se numără Uwe Schneidewind, preşedintele Institutului pentru Climă, Ecologie şi Energie din Wuppertal. Expertul german atribuie actualului raport mai degrabă o funcţie de apel decît de prognoză investigativă, multe din elementele expuse fiind deja adevărate truisme.

Apoi, documentul ignoră mutaţia flagrantă survenită la nivelul mentalităţii – de la o concepţie economistă la principiul sustenabilităţii ca şi potenţialul novator, revoluţionar al tinerilor. Azi, consideră profesorul Schneidewind, un tînăr de 20 de ani a văzut lumea, are o sumedenie de prieteni în facebook şi trăieşte mult mai intens decît părinţii săi cu sentimentul că este o părticică a acestei planete de a cărei soartă se simte responsabil. Chiar dacă numărul acestor tineri este încă redus în comparaţie cu populaţia globului, ei constituie un factor decisiv în evoluţia viitoare a societăţii.

Şi, nu în ultimă instanţă, se vor produce mutaţii şi în sistemul de valori. Dacă azi încă lipseşte curajul introducerii la scară naţională sau globală a unui nou index de măsurare a stării de bine, de satisfacţie a populaţiei, aplicat în landul Schleswig- Holstein şi in alte landuri federale, este posibil ca in viitor această nouă metodă să fie utilizatü la scară naţională sau globală. Starea de fericire a unui anumit segment al populaţiei nu se mai măsoară în funcţie de factorii pur economici sau financiari ci de factorii sociali, ambientali, culturali.

Dovada:oamenii se simt bine în pielea lor, chiar în landurile care, din perspectivă pur economică, nu sunt cele mai performante.

Indiferent de criticile aduse actualului raport al Clubului de la Roma, profesorul Uwe Schneidewind speră ceea ce şi autorii documentului şi-au dorit şi anume, ca el să faciliteze o reorientare a politicii la nivel naţional şi global spre obiectivele sustenabilităţii.