Un dialog între culturi aproape pierdute

Unde mai mult dacă nu la Bucureşti existau mai multe comunităţi care, pentru mai bune de opt sute de ani, au dat seamă de diversitatea culturală a Europei? Pe strada Pictor Arthur Verona timp de două zile, istoria s-a retrăit aşa cum a fost.

“Povestea Vecinilor” nu este decât istoria Bucureşti-ului văzută prim prisma celor care şi-au pus amprenta pe oraşul lui Bucur. Turci, în nădragi bând însetaţi de la o cişmea de la Mandravela, aromâni veniţi din Grecia şi aşezaţi la marginea Bucureşti-ului unde era loc de păşune pentru oi, ţigani cu fete frumoase, bănuţi de argint la gât şi sete de libertate, albanezi cu bragă şi halva, unguri cu micii meseriaşi veniţi special din Ardeal şi rămăşi pe meleaguri bucureştene, evreii cu cartea sfântă şi sinagogi pline de oameni îmbrăcaţi în haine de sărbătoare sau armenii, veniţi după genocidul din Turcia de la începutul secolului XX şi aşezaţi în Griviţa, Piaţa Domenii sau în Colentina, mari în meşteşugul cizmăriei…pe toţi i-a întâmpinat un Bucureşti devenit, de la începutul veacului trecut, un oraş cosmopolit…Organizatorii evenimentului, tineri voluntari ai Muzeului Ţăranului Român, au spus că scopul lor este un prilej „să stăm seara LA TAIFAS CU... ele (comunităţile respective, n. red.) despre drumul lor până aici… casele, meşteşugurile lor, oamenii cu întâmplările lor.”

Demersul poate părea frivol dar nu este deloc aşa având în vedere că un astfel de eveniment nu s-a vrut nimic altceva decât o socializare cu celălalt, omul de lângă tine, pe lângă care treci adesea nepăsător. A fost un exerciţiu de admiraţie pentru obiceiurile, vecinătatea şi trăirile împărtăşite cu aproapele fie evreu, ţigan, bulgar sau grec. Strada Pictor Arthur Verona şi Grădina Icoanei au fost invadate de fotografii, picturi, pantomima, film, dans, muzică şi versuri într-un efort care trebuie admirat şi repetat.

Anamaria Juga, coordonatoarea proiectul, spune că evenimentul a fost unul reuşit: „Ne-am propus să repunem în drepturi această diversitate fiindcă este Anul European al Dialogului Intercultural. Noi ne-am propus să facem nişte seri culturale, în care comunităţile să se prezinte publicului bucureştean şi în acelaşi timp acţiunea derulată cu voluntarii Muzeului Ţăranului Român în care, în grupe de trei, patru voluntari ei merg şi studiază în urma unei cercetări de antropologie vizuală, comunitatea şi specificitatea acestor comunităţi. Pe 7 şi 8 iunie am expus în stradă tot ce au înţeles voluntarii. Publicul s-a simţit foarte bine, a interacţionat cu voluntarii şi au aflat detalii interesante. Cea mai tradiţională comunitate mi s-a părut cea a aromânilor, care încă mai păstrează dansurile populare. Apoi turcii mi s-au părut foarte tradiţionalişti din acest punct de vedere.”

Dar cât s-a mai păstrat azi din aceste tradiţii, odinioară pline sevă şi culoare? Pogromul evreilor din timpul rebeliunii legionare din 1941, uniformizarea din perioada comunistă au produs răni adânci şi ireversibile acestor comunităţi.

Iniţiativa a beneficiat de sprijinul financiar al Comisiei Europene – Directoratul General Educaţie şi Cultură – Anul European al Dialogului Intercultural 2008 şi al Ministerului Culturii si Cultelor.