1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Un déjà vu? Şi ce va urma?

Revoluţiile arabe, situaţia din Egipt dau de gîndit editorialiştilor. Unii dintre ei nu ezită să întrevadă posibile analogii cu revoluţiile anului 1989 din Europa de răsărit, soldate cu prăbuşirea Cortinei de Fier.

default

Confruntaţi cu valul revoluţiilor din lumea arabă, mulţi comentatori încearcă sentimentul unui déjà vu . Dar istoria nu se repetă, chiar dacă dominoul revoluţiei arabe aminteşte de cel din istoricul an 1989, soldat cu prăbuşirea dictaturilor comuniste din Europa de Est.

Numai că lumea arabă nu este Europa. De aceea, DIE WELT pare îndreptăţit să titreze: " Intrebarea nu este dacă, ci cum se va schimba lumea arabă". După care ziarul continuă: Şi azi ca şi în 1989 se manifestă teama de schimbare . Însă pentru ca revoluţiile arabe să nu intre pe un făgaş greşit, Europa ar trebui să fie foarte activă, să sprijine mişcările pentru democraţie şi să susţină, în acelaşi timp , garanţiile de securitate pentru statul evreu - recomandă ziarul citat.


Dacă forţele radical-islamice vor avea cîştig de cauză în Egipt, Statele Unite şi Europa vor fi confruntate cu noi necazuri şi disensiuni. În pofida diplomaţiei oscilante a preşedintelui Obama, America ar trebui să dea dovadă de fermitate, fie şi numai spre a apăra Israelul şi spre a-şi apăra propriile inter ese strategice. Europei, slabă şi speriată, care nici nu se prea simte atrasă de Israel, i-ar fi însă greu să urmeze un astfel de curs politic dur, anticipează CORRIERE DELLA SERA.

Iar cine s-a aşteptat la un mesaj clar din partea Americii, îşi vede speranţele înşelate. Milioane de egipteni au nădăjduit să audă din gura preşedintelui Obama următoarea propoziţie imperativă: Domnule preşedinte Mubarak, demisionaţi! notează THÜRINGISCHE LANDESZEITUNG, precizînd că Statele Unite, fiind principalul finanţator al Egiptului, dispun şi de cel mai puternic instrument pentru a face presiuni.

In răstimp, situaţia se agravează îndepărtîndu-se tot mai mult de recomandarea făcută de preşedintele Obama, aceea de a se opta pentru o tranziţie paşnică, ordonată a ţării de la autocraţia lui Mubarak spre democraţie. Deşi a luat atitudine, Washingtonul păstrează distanţa - relevă LEIPZIGER VOLKSZEITUNG.

În răstimp Egiptul virează spre un posibil război civil, constată LA PRESSE DE LA MANCHE , schiţînd scenariul unei alunecări în haos, ceea ce-i va rezerva ţării fie viitorul unui stat teocratic islamist, fie o dictatură militară, aceasta fiindcă în cele din urmă, sătule de haos, popoarele optează pent ru o mînă forte.

Tragicul paradox al situaţiei este că, în timp ce Mubarak se prevalează în continuare de statutul de garant al stabilităţii, tocmai refuzul său de a demisiona imediat este cel care a dus la bascularea protestului paşnic în haos, violenţă, văsare de sînge şi distrugeri, se poate deduce din lectura textului publicat în LA STAMPA.

Nimic nu acţionează atît de puternic precum o idee căreia i-a venit sorocul - scrie TAGESSPIEGEL, parafrazîndu-l pe Victor Hugo, dar referindu-se direct la aspiraţia spre libertate a poporului egiptean. Mai devreme sau mai tîrziu, se va împlini năzuinţa ca vremurile de dinaintea acestei a doua revoluţii egiptene să nu se mai repete, scrie ziarul berlinez.

Înapoi la vechea denumire a străvechii etnii rome, alias la „ţigani”, recomandă două comisii senatoriale româneşti - intenţie reperată de cotidianul austriac DIE PRESSE , sub titlul „România intenţionează să înlocuiască (denumirea de) romi cu ţigani”. În subtitlu este enunţat şi motivul acestei iniţiative care ar urma să fie aplicată în documentele oficiale: şi anume, pentru a se evita confuzia dintre termenii români şi romi .

După ce trece în revistă demersurile celor două comisii care au dat undă verde „schimbării”, semnalînd şi susţinerea acesteia de către Academia Română, ziarul citat se opreşte asupra uzanţelor lexicale occidentale. Începînd din deceniul opt al veacului trecut, mass media şi instituţiile au abandonat termenul de ţigan cu toate variantele sale în diversele limbi naţionale, considerîndu-l peiorativ şi l-au înlocuit cu cel de rom sau sinti şi romi. Dar mai ales în Europa de Est, noua formulă a fost întîm p inată cu reticenţe de unii reprezentanţi ai diverselor grupuri ale acestei minorităţi etnice, dintre care unele nu se identifică cu noua denumire. Aşa de pildă, în Ungaria , în mod oficial, se recurge la vechea denumire, „cigany”, deşi mass media vorbeşte despre romi .

Autor: Rodica Binder

Redactor: Petre M. Iancu