1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Societate şi cultură

Un Crăciun încărcat de suferinţe pentru mulţi creştini

Este mereu suprinzător pentru publicul european să afle că, în diferite părţi ale lumii, creştinii sunt minoritatea cea mai persecutată şi că situaţia lor se agravează de la un la altul.

Crăciun în Siria anului 2005

Crăciun în Siria anului 2005

Potrivit surselor catolice, numărul creştinilor persecutaţi oscilează între 100 şi 150 de milioane de suflete. Violenţele îndreptate împotriva creştinilor sunt în ultima vreme tot mai numeroase mai ales în Orientul Mijlociu şi în Africa sub-sahariană. La rândul lor, organizaţii de inspiraţie protestantă realizează în fiecare an un index al persecutării creştinilor pe glob, în care au fost puse în evidenţă persecuţiile premeditate şi sistematice, care îi transformă pe creştini în cetăţeni de rangul al doilea, privaţi adesea de drepturi elementare.

Potrivit lui Ron Boyd-MacMillan, din cadrul organizaţiei neo-protestante ”Porţi Deschise”, există în lume patru surse principale de persecuţie a creştinilor: extremismul islamic, opresiunea comunistă, naţionalismul religios şi intoleranţa laică. În ultimii 30 de ani, comunismul a pierdut foarte mult teren, dar a fost înlocuit în rolul său de persecutor de extremismul islamic.

Totuşi, Coreea de Nord rămâne locul în care continuă să fie întreţinute cele mai ostile condiţii pentru pentru creştini. După Coreea de Nord următoarele 10 ţări în care creştinii sunt grav discriminaţi sunt Arabia Saudită, Afghanistan, Irak, Somalia, Insulele Maldive, Mali, Iran Yemen şi Eritreia.

În ultima vreme au fost trase tot mai numeroase semnale de alarmă. În luna octombrie a acestui an, Patriarhul ecumenic din Constantinopol, Bartolomeu I, aflat în Serbia. la Niş, cu ocazia împlinirii a 1700 de ani de la Edictul de la Milano (anul 313 d. Hr), care proclama libertatea religioasă în Imperiul Roman, a vorbit despre situaţia dramatică a creştinilor din Orient, ”persecutaţi în zilele noastre la fel cum erau persecutaţi în trecut”.

La începutul lunii decembrie cardinalul Timothy M. Dolan, arhiepiscop de New York, a pronunţat un discurs de deschidere a Conferinţei episcopatelor catolice din Statele Unite (USCCB) în care s-a referit în exclusivitate la persecuţiile îndreptate împotriva creştinilor în lume, dar mai ales în Orientul Mijlociu, cerând tuturor să moblizeze presa şi responsabilii politici în favoarea victimelor acestor noi violenţe.

Vaticanul a exprimat cu numeroase ocazii îngrijoarea sa cu privire la fenomenul acesta vechi, dar totodată foarte nou. Luni, 23 decembrie, Cardinalul Leonardo Sandri, prefect al congregaţiei pentru Bisericile Orientale a fost primit în audienţă de papa Francisc, ocazie cu care s-a referit la situaţia creştinilor din Orient: ”Nu putem evoca Crăciunul fără să ne gândim la creştinii de la Răsărit. Anul 2013 a fost un an deosebit de dificil pentru aceste comunităţi, adesea prinse între fronturi între armate rivale şi diverse fundamentalisme. Siria, Irak, Ţara Sfântă sau Egipt: contextul şi problemele sunt desigur diferite, dar manifestările sunt aceleaşi. Creştinii, în ciuda prezenţei lor de secole sunt nevoiţi să emigreze şi nimic nu pare să oprească această hemoragie.”

Dar poate că evenimentul cel mai tulburător s-a petrecut în ultimul timp cu Siria. Potrivit unor surse catolice, din cei 120 000 de creştini care trăiau la Homs, aproximativ 60 000 au părăsit oraşul, refugiindu-se în străinătate sau în alte părţi ale Siriei. Centrul istoric al oraşului contralat de rebeli a fost abandonat aproape cu totul. Părintele Ziad Hilal, un iezuit sirian, declara în luna septembrie 2013: ”Armele nu vor opri curgerea de sânge în Siria. Cu privire la acest subiect nu sunt de acord cu SUA sau cu Franţa. Comunitatea internaţională ar trebui, dimpotrivă, să lucreze pentru o soluţie paşnică şi să stopeze atât livrările de arme cât şi infiltrările jihadistilor sosiţi în Siria din toate colţurile lumii.” (cf. L'Aide à l'Église en détresse”, organizaţie internaţională catolică).

Arhiepiscopul maronit de Damasc, Monseniorul Samir Nassar, spunea cu cîteva zile în urmă că, în Siria, «Crăciunul a ajuns să semene atât de bine cu scena clasică a naşterii lui Iisus: un staul fără uşi, deschis către vânturile reci, privat de toate şi atât de sărac...»

Aşa cum s-a spus adesea cu o expresie bine găsită ”Primăvara arabă s-a transformat în Iarnă pentru creştini”.