1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Germania

Un contracandidat pe măsură pentru Angela Merkel - social-democratul Peer Steinbrück

Peer Steinbrück este un maestru al retoricii şi expert în finanţe. Se potriveşte actualelor vremuri de criză. El a devenit oficial candidat SPD la funcția de cancelar. Cancelarul Merkel are în el un rival periculos.

Peer Steinbrueck

Peer Steinbrück

Steinbrück a realizat progrese masive de imagine pe scena politică germană. Bărbatul din nordul Germaniei are o limbă ascuţită şi nu este politicianul tipic. Vine din administraţie, unde a ocupat ani în şir funcţii de conducere, în care şi-a demonstrat capacităţile de lider.

De multe ori, tonul său critic şi afirmaţiile sarcastice au provocat tensiuni în Partidul Social-Democrat. Criticii săi interni se tem că Steinbrück va polariza formaţiunea. Acesta nici nu caută de altfel mijlocul călduţ al partidului. Dimpotrivă, rolul de solist i se potriveşte foarte bine.

Nu întotdeauna un diplomat

Când politicianul din Hamburg vorbeşte, cuvintele clare se combină cu elemente de limbaj colocvial. La acestea se alătură şi un stil profesoral, de şcoală populară. Lasă deseori impresia de aroganţă, dar îţi face şi plăcere să-l asculţi. Diplomat nu este însă niciodată. Pe cei mai de stânga membrii ai partidului său i-a acuzat că-şi plâng singuri de milă. Mai des decât alţi politicieni, Steinbrück spune ceea ce alţii doar gândesc. Această atitudine nu este bine văzută peste tot. Pentru mulţi în SPD, un partid care va împlini în curând 150 de ani, Steinbrück este prea elitist, prea burghez, prea intelectual. Este totuşi respectat, nu neapărat de stângişti, care îl asociază puternic cu liberalii - adepţi ai economiei de piaţă.

Troica SPD: Siegmar Gabriel (stânga), Peer Steinbrück (centru), Frank-Walter Steinmeier (dreapta)

Troica SPD: Siegmar Gabriel (stânga), Peer Steinbrück (centru), Frank-Walter Steinmeier (dreapta)

Întâi se câştigă partidul, abia apoi alegerile generale

Înainte ca Steinbrück să concureze cu Angela Merkel pentru funcţia de cancelar, el a fost nevoit să primească girul propriei formaţiuni. La votul de la congresul special al SPD de la Hanovra de duminică (9 decembrie), 93,5% din social-democrați s-au pronunțat în favoarea lui Steinbrück. SPD a dovedit astfel că are încredere în el pentru a reprezenta partidul în confruntarea la vârf cu doamna Merkel, confirmată la rândul ei în urmă cu câteva zile în fruntea CDU, cu 98% din voturile colegilor.

Un fapt inedit în candidatura lui Steinbrück este participarea în campania electorală în cadrul unei troici a SPD, alături de preşedintele partiduluiSigmar Gabriel şi de şeful grupului parlamentar Frank-Walter Steinmeier. Steinbrück trebuie să demonstreze deci că este şi un jucător de echipă. Ca politician de atac, el trebuie să realizeze un şpagat între reformiştii apropiaţi fostului cancelar Schröder, şi stângişti, pentru a-şi apropia astfel partidul, pe membrii acestuia şi toate straturile electorale ale formaţiunii.

Discursul politic - punct forte sau factor de risc?

În tema principală a campaniei electorale - criza euro - vor fi puţine diferenţe între Merkel şi Steinbrück. Şi Steinbrück este considerat un bun manager de criză. Competenţa sa financiară i-ar putea aduce voturi chiar din tabăra conservatoare. Rămâne de văzut cum va fi prezentată această temă în mitingurile electorale. Steinbrück are puţină experienţă în contactul direct cu strada, cu alegătorii. Este perceput deseori ca rece şi distanţat la întâlnirile electorale din pieţele publice.

Peer Steinbrück, în timpul unui discurs în Bundestag

Peer Steinbrück, în timpul unui discurs în Bundestag

Lucrurile se schimbă însă când ajunge la microfon. Poate să polarizeze audienţa, să o distreze, să o facă să râdă. Punctul forte al discursului său devine însă o slăbiciune când începe să predice. "Prea vorbeşte de sus", se spune. Aceasta îi deranjează inclusiv pe colegii de partid. Cei mai mulţi dintre aceştia se văd mai ales ca apărători ai muncitorilor şi ai clasei de mijloc. Steinbrück nu se potriveşte biografic în această schemă de partid.

Steinbrück şi Verzii - o relaţie eşuată

Steinbrück citeşte mult, mai ales romane poliţiste, şi poate să susţină o conversaţie de nivel mai ridicat. La 18 ani a ieşit din rândurile Bisericii Evanghelice, pe care a acuzat-o că s-ar fi poziţionat prea des alături de cei mai puternici din societate. Din "motive moral-filosofice", în 2005 a revenit la această biserică. Între timp şi el se numără printre potentaţi.

Dă dovadă de siguranţă de sine şi pe scena internaţională. Steinbrück poate puncta inclusiv în tabăra lui Merkel, datorită competenţei sale financiare. De altfel, diferenţele politice dintre cei doi sunt reduse. Dacă va reuşi cu adevărat să pună în pericol postul doamnei Merkel la alegerile din 2013, se va pune problema coaliţiei de guvernare. SPD s-a decis deja în favoarea unei alianţe cu ecologiştii. Cu aceştia însă, Steinbrück a avut însă mereu probleme pe vremea când era premier al landului Renania de Nord-Vestfalia. Idealism străin de realitate era unul din reproşurile pe care el le aducea atunci foştilor săi parteneri de coaliţie regionaă.

Angela Merkel vs. Peer Steinbrück la alegerile din 2013

Angela Merkel vs. Peer Steinbrück la alegerile din 2013

Slujbe de elev şi câştiguri suplimentare

Detaliile mai puţin cunoscute ale biografiei sale sunt numeroasele slujbe deţinute încă de pe vremea când era elev. Paznic de parcare, muncitor în construcţii, în grădinărit, lucrător la un oficiu loto. De aceste activităţi generatoare de venit timpurii amintesc acum criticii săi în contextul în care Steinbrück a obţinut câştiguri suplimentare serioase pe lângă veniturile de parlamentar şi ex-ministru. În trei ani peste 600.000 de euro, sume neprecizate iniţial cu maximă transparenţă în declaraţia publică de avere. Ca şi candidat la funcţia de cancelar, el va trebuie să clarifice aceste chestiuni.

Şansele de succes ale lui Steinbrück la alegerile din toamna lui 2013 depind şi de situaţia economică. O eventuală înrăutăţire a acesteia, aşa cum se prognozează în prezent, l-ar favoriza pe Steinbrück, care şi-ar putea valorifica astfel competenţele economico-financiare. Totuşi, cancelarul Angela Merkel a reuşit să obţină până acum note bune tocmai pentru modul în care a gestionat situaţiile de criză. Şi nu doar de la susţinătorii ei din tabăra conservatoare!