1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Un an fără opoziţie politică

George Arun31 decembrie 2013

Sfîrşitul anului 2013 ne arată o dreaptă politică divizată, cu lideri care se atacă între ei, preocupaţi să-şi cultive orgoliile şi interesele personale, stăpîniţi de scopuri mărunte şi conjuncturale.

https://p.dw.com/p/1AjQK
Imagine: AP

Unificarea dreptei, aşteptată de o parte însemnată a electoratului pe tot parcursul anului, a eşuat în declaraţii de bune intenţii ale liderilor şi în exerciţii de retorică politică.

Convenţia Naţională a PDL din primăvară a notificat public ceea ce în fapt se ştia: influenţa lui Vasile Blaga şi a grupului din jurul său nu a dat nici o şansă reformiştilor din jurul Monicăi Macovei, aceasta obţinînd 190 de voturi din totalul de 3.000 de delegaţi votanţi. Faptul că Elena Udrea a fost la un pas de a cîştiga şefia PDL nu a arătat neapărat un potenţial mai cuprinzător de reformare în interiorul partidului, ci puterea pe care preşedintele Traian Băsescu, susţinătorul Elenei Udrea, încă o mai avea în partid.

Mesajul video pe care l-a transmis preşedintele Băsescu după încheierea Convenţiei PDL a fost lămuritor în ceea ce priveşte despărţirea sa de partidul pe care l-a construit şi care l-a susţinut în toate bătăliile sale politice: "Adio, Partid Democrat. Astăzi ne-am despărţit. Ei nu mai sunt o piatră de moară pentru mine, eu nu mai sunt o piatră de moară pentru ei. (...) Mă voi dedica construcţiei unei alte soluţii de dreapta..."

Aşa a apărut, la numai cîteva zile, fundaţia Mişcarea Populară, în care s-au înscris încă de la început mai mulţi consilieri prezidenţiali. Nu a fost un secret pentru nimeni că fundaţia era un vehicul pentru întemeierea unui partid prezidenţial, care să regrupeze şi să reanime susţinătorii lui Traian Băsescu. În vară apărea pe scena publică Partidul Mişcarea Populară, format din nucleul dur al susţinătorilor preşedintelui plecaţi sau excluşi din PDL, partid care, însă, nu a reuşit nici pînă în momentul de faţă să se înscrie oficial, din cauza unui proiect legislativ al USL, votat de Senat, care interzice preluarea numelui unei fundaţii de către o formaţiune politică.

În tot anul 2013 partidele de opoziţie de centru-dreapta s-au rezumat la opoziţia parlamentară "obligatorie", anume de a nu vota legile USL sau de a le ataca la Curtea Constituţională. Lipsa de imaginaţie şi de viziune politică a opoziţiei s-a văzut în incapacitatea acesteia de a propune dezbaterii publice proiecte alternative şi soluţii la o serie de legi şi ordonanţe promovate de USL.

La cele peste treizeci de noi taxe şi impozite impuse de putere, opoziţia nu a venit cu soluţii alternative de dreapta, care să arate cum să se alimenteze bugetul şi să se consolideze creşterea economică. Într-un cuvînt, opoziţia nu a fost prezentă în dezbaterea publică altfel decît prin critici aduse USL, dar fără să prezinte o altă viziune asupra guvernării care să relaxeze fiscalitatea şi să încurajeze mediul privat.

PDL, Forţa Civică, Partidul Mişcarea Populară împărtăşesc în principiu aceleaşi valori şi idei politice. Dar aceste partide nu au reuşit să le transmită public într-un mesaj politic unitar, ceea ce ne arată că perspectiva unificării dreptei nu e de actualitate.