Un an fără burqa şi niqab în Franţa

De când cu noua lege, Mabrouka iese rar din casă. Este una din cele aproximativ două mii de femei musulmane din Franţa care poartă burqa sau niqab. Continuă să-şi pună vălul chiar dacă, de fiecare dată, riscă o amendă de 150 de euro. Femeia spune că poliţiştii închid ochii mai ales când o văd alături de fetiţa ei, acum în vârstă de doi ani. Banca la care are cont a anunţat-o că în sediul instituţiei nu mai este binevenită câtă vreme îşi acoperă faţa. Din acest motiv, acum, soţul îi administrează contul. A fost nevoită să-l împuternicească.

Guvernul francez a adoptat legea care interzice purtarea vălului islamic în public pe 11 aprilie 2011, spre a respecta principiul egalităţii şi apărarea demnităţii femeii. Dar asupra femeilor musulmane care îşi acoperă chipul din convingere, noua reglementare a avut tocmai efectul opus. Mabrouka spune că, în ultimul an, şi-a pierdut multe libertăţi şi a devenit dependentă de soţul ei.

"Înainte de a mă căsători am lucrat cinci ani. Şi atunci purtam văl ,foloseam mijloacele de transport în comun, călătoream şi ieşeam în oraş cu prietenii. Acum trebuie să mă mulţumesc cu cei patru pereţi ai casei fiindcă nu mi-a mai rămas nimic", mărturiseşte femeia.

Chiar dacă promulgarea legii a generat discuţii aprinse, puţine femei au fost într-adevăr afectate. Conform Ministerului de Interne, în primele şase luni de la intrarea în vigoare a noii reglementări, au fost înregistrate aproximativ o sută de cazuri. Doar zece dintre acestea au ajuns în instanţă.

De exemplu: Hind Ahmas şi Najate Nait Alit. Cele două femei musulmane au fost amendate cu 120 şi respectiv 80 de euro în apropierea Primăriei din oraşul Meaux. Acestea susţin că interzicerea vălului islamic încalcă libertatea religioasă şi pe cea individuală şi intenţionează să ajungă până la Curtea Europeană de Justiţie dacă în Franţa nu vor avea câştig de cauză.

Majoritatea femeilor musulmane din Franţa nu poartă burqa (vălul care acoperă integral faţa şi corpul). Cu toate acestea, legea le-a creat neplăceri şi a stârnit furie. Începând din 2004, în şcolile franceze au fost interzise simbolurile religioase. O decizie care le-a afectat atât pe elevele, cât şi pe cadrele didactice aparţinând comunităţii musulmane dornice să poarte Hijab-ul (basma).

Niciun sprijin politic privind anularea legii

Cu aproximativ 9% din totalul populaţiei, Franţa este ţara occidentală cu cei mai mulţi credincioşi musulmani. Mai toţi provin din fostele colonii Algeria, Maroc şi Tunisia. Deseori, imigranţii au greutăţi în a accepta laicismul sistemului francez; principiu straşnic apărat în tot spectrul politic. Fadela Amara, fost ministru pentru dezvoltare urbană, ea însăşi de origine algeriană, consideră burqa "un fel de mormânt. Coşmarul fiecărei femei închisă acolo".

Dar chiar şi printre adversarii politici ai preşedintelui Nicolas Sarkozy puţini sunt cei care sprijină anularea interdicţiei. Secularismul este unul dintre puţinele principii care mai ţine în viaţă divizata aripă a stîngii.

Noura Jaballah, preşedinta Forumului European al Femeilor Musulmane, nu crede că o victorie a socialistului Francois Hollande la alegerile prezidenţiale, care vor avea loc în mai puţin de o lună, ar aduce vreo schimbare. "Franţa este foarte sensibilă când vine vorba de comunitatea musulmană. Oamenii se tem de toţi cei care, în numele credinţei islamice, construiesc bombe, sunt agresivi - chiar dacă aceştia reprezintă doar o minoritate", adaugă Jaballah.

Dar spaima francezilor a crescut şi mai mult după ce, luna trecută, un presupus membru al reţelei Al-Qaida a comis la Toulouse un atentat în care au fost ucişi patru adulţi şi trei copii. "E clar că acest om n-a înţeles cuvântul lui Dumnezeu, n-a respectat niciodată religia, Coranul. El a devenit terorist de pe o zi pe alta. Fireşte, noi condamnăm aspru fapta pe care a săvârşit-o", afirmă Jaballah care luptă pentru eliminarea prejudecăţilor din societatea franceză.

Ea însăşi poartă hijab (basma) şi consideră că noua lege nu a contribuit la emanciparea femeilor musulmane, ci dimpotrivă "acestea sunt şi mai marginalizate". De aceea, Jaballah pledează pentru practicarea religiei islamice într-un mod adaptat contextului occidental: "Pe femeile musulmane din Europa nu le-aş sfătui să-şi ascundă faţa sub un văl fiindcă cel care se ascunde se autoizolează în societate ", afirmă preşedinta Forumului European al Femeilor Musulmane.

Până la 30.000 euro amendă pentru constrângere

Într-adevăr, musulmanele din suburbiile Parisului - cum este şi Mabrouka - se simt excluse din viaţa socială. Ele reprezintă stereotipul femeii supuse la presiuni. Născută la Lyon din părinţi de origine tunisiană, Mabrouka lucrează cu normă redusă ca profesor particular. A absolvit facultatea de istorie şi limba arabă, iar apoi şi-a luat diploma ca profesor de limbă franceză.

În urmă cu şapte ani, a început să poarte burqa. Spune că decizia îi aparţine în exclusivitate şi că nu soţul a obligat-o să-şi acopere chipul. Chiar dacă până acum nimeni n-a fost condamnat, cel care constrânge o femeie să poarte tradiţionalul văl musulman este pasibil de pedeapsă. Amenda poate ajunge şi la 30.000 de euro. Mabrouka este de părere că nu credinţa, ci societatea franceză este cea care i-a răpit libertatea.

La un an de la intrarea în vigoare a intedicţiei, femeia se gândeşte chiar şi să părăsească ţara în care s-a născut: "Nu vreau să-mi petrec aici restul vieţii. Dar în clipa de faţă îmi e greu să iau o hotărâre fiindcă va trebui să vorbesc limba ţării în care mă mut. Iar în ţările arabe sunt multe tensiuni. În Belgia se vorbeşte franceza, dar şi acolo există o asemenea intedicţie".