Un an de preşedinţie

Când a fost ales cu un an în urmă, Horst Köhler a declarat că nu intenţionează să fie un preşedinte comod, angajându-se să vorbească deschis şi despre adevăruri dureroase dacă va fi nevoie. Preşedintele şi-a îndeplinit promisiunea: a pus degetul pe rană, criticând reticenţa germanilor de a înlătura problemele de mult recunoscute în dezvoltarea socială, politică şi economică a ţării. În acelaşi timp şi-a exprimat nemulţumirea asupra discrepanţei dintre discursul public şi faptele reale ale politicienilor, cât şi reticenţa faţă de orice risc, dar şi tendinţa multor germani de a face uz de diferite servicii fără a avea cu adevărat nevoie de acestea.

Această onestitate a fost criticată din diferite părţi. Sindicatele i-au reproşat o apropiere exagerată de puterea economică, fără a lua în considerare că preşedintele însuşi s-a pronunţat împotriva iresponsabilităţii multor manageri. Reticenţa faţă de preşedinte este resimţită şi în rândurile social-democraţilor, deoarece unii dintre ei nu îi iartă lui Köhler că a fost ales de voturile creştin-democraţilor şi ale liberalilor, profitând de orice ocazie pentru a-l acuza de prezumtiva favorizare a acestor partide.

Reputaţia lui Horst Köhler nu a avut însă de suferit în urma acestor critici, preşedintele ocupând o poziţie fruntaşă în topul politicienilor preferaţi de cetăţeni. Acest lucru nu este însă de mirare, având în vedere caracterul special al funcţiei sale şi numărul mic al prerogativelor sale executive. Horst Koehler nu este însă doar un notar al statului care validează deciziile parlamentului şi ale guvernului, rămânând o personalitate cu viziuni, care vrea să impingă lucururile înainte. Nu a sprijinit doar reformele lui Schröder, ci a pledat pentru schimbări cu consecinţe şi mai importante.

În cazul unui vot de neîncredere acordat cancelarului depinde de votul preşedintelui dacă se ajunge la alegeri anticipate. Ar fi de mirare dacă acest preşedinte care a pledat mereu pentru schimbare s-ar opune dorinţei unanime a partidelor. În acelaşi timp, preşedintele posedă suficientă siguranţă de sine pentru a-şi scoate în evidenţă influenţa asupra partidelor politice.

Înaninte de a fi ales, Köhler a declarat că este preşedintele potrivit pentru această etapă istorică. Se pare că are dreptate şi în această privinţă.