Un an de la revoltele din Franţa
27 octombrie 2006În continuare, suburbiile sărăcăcioase ale marilor oraşe franceze rămân lumi paralele. Cei mai mulţi dintre locuitorii cartierelor-problemă declară descurajaţi că nu s-a schimbat nimic de la revoltele din toamna anului trecut.
Şi primarii sunt frustraţi. Fondurile alocate celor 750 de zone problematice sunt mult prea reduse pentru a acorda un ajutor substanţial persoanelor defavorizate. Olivier Klein de la primăria suburbiei Clichy-sous-Bois din nord-estul capitalei franceze declară:
"Şomajul, situaţia dificilă a locuinţelor, lipsurile în domeniul transportului în comun şi şcolile sunt în continuare aspecte cât se poate de îngrijorătoare. De anul trecut s-a schimbat foarte puţin, sau chiar nimic."
Printre cei dezamăgiţi de această situaţie se numără şi asistenţii sociali, care sunt de părere că banii acordaţi de guvern ar fi ajuns doar la reţelele mari. Fanta Sangare din Bobigny conduce o asociaţie care mediază între familiile cu probleme şi instituţii, acordându-le emigranţilor săraci din suburbii ajutor în domeniul juridic şi posibilitatea de a urma cursuri de limbă franceză.
"Nu am văzut absolut nimic din soluţiile pe care le-a oferit guvernul. Din banii promişi asociaţiilor noastere nu am primit nimic", declară Sangare.
Cealaltă lume cu care suburbiile nu se pot identifica, este cea a politicenilor din Paris. Guvernul vorbeşte permanent despre iniţiative şi măsuri pentru ajutorarea straturilor defavorizate care au declanşat revoltele din 2005. Recent a luat fiinţă o nouă agenţie pentru solidaritate socială şi egalitate a şanselor.
Premierul Dominique de Villepin declară în acest sens:
„Aud adesea că nu s-a făcut nimic pentru suburbii, că nu s-ar fi schimbat nimic. Nu pot accepta aşa ceva. Problemele nu pot fi însă soluţionate de pe o zi pe alta!”
Ministrul însărcinat cu asigurarea egalităţii şanselor din guvernul lui Villepin, Azouz Begag, vorbeşte cu fiecare ocazie despre noua lege împotriva discriminării, intrată în vigoare din martie.
"Când m-a întrebat un biet bărbat cu numele de Mohammed dintr-un cartier problemă, „Ce să fac, domnule ministru? Nici nu merită să încerc să închiriez o locuinţă, sunt sigur că nimeni nu m-ar accepta”, i-am spus că este datoria lui ca victimă să-şi ceară drepturile” , explică Azouz Begag.
Instituţia însărcinată cu aceste probleme afirmă că defavorizarea străinilor nu ar apărea doar în cazuri izolate, ci face parte dintr-un sistem întreg. Asociaţia MEDEF încearcă să combată acest sistem şi să-i ajute pe tinerii străini din suburbiile franceze să-şi găsească un loc de muncă. Iniţiativa se numeşte „În cartierele noastre sunt talente”.
Prefectul departamentului-problemă Seine-St. Denis Raynald Rimbault afirmă:
"Companiile trebuie să reprezinte şi diversitatea societăţii pentru a fi la înălţimea timpului în care trăim. Această diversitate etnică este o parte integrantă a realităţii franceze: avem creştini, musulmani, evrei, femei, bărbaţi, dar şi persoane cu handicap. Trebuie să trăim cu toţi aceşti oameni. Şi cred că şi companiile şi instituţiile franceze trebuie să fie la fel de multiculturale”