1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Un an de la dispariţia misterioasă a avionului MH 370

La un an de la dispariţia fără urmă a avionului malaezian, căutările continuă. Până acum, fără niciun rezultat. Într-un interviu acordat DW, Martin Dolan, şeful operaţiunii, explică modul în care se desfăşoară aceasta.

Aeronava aparţinând companiei Malaysia Airlines cu numărul de zbor MH 370 a dispărut, anul trecut, la data de 8 martie. Avionul efectua o cursă pe ruta Kuala Lumpur - Beijing. La bordul aparatului de zbor se aflau 227 de pasageri şi 12 membri ai echipajului. Dispariţia fără urmă a avionul este învăluită în mister. Malaezia si Australia au dat asigurari ca vor continua să încerce localizarea epavei.

Deşi se presupune că Boeingul 777 s-a prăbuşit în Oceanul Indian, operaţiunile internaţionale de căutare a aeronavei nu au oferit niciun indiciu clar pentru formularea vreunei ipoteze.

La 29 ianuarie, Autoritatea Aeronautică Civilă din Malaezia a stabilit, oficial, că a fost vorba despre un accident, în urma căruia se presupune că toţi cei 239 de oameni aflaţi la bord şi-au pierdut viaţa. Declaraţia autorităţilor din Malaezia respectă regulamentele privind transportul aerian şi reprezintă condiţia de bază pentru despăgubirea rudelor celor care au pierit.

Autorităţile malaeziene nu exclud ipoteza unei "intervenţii" asupra avionului şi subliniază în continuare că operaţiunile de localizare şi recuperare a epavei avionului reprezintă o prioritate absolută.

Navele maritime care explorează de luni de zile fundul marin în sudul Oceanului Indian, folosind sonare sofisticate, nu au găsit încă nimic esenţial pentru anchetă. În schimb, datele obţinute cu ajutorul sateliţilor indică faptul că avionul MH 730 a continuat să zboare timp de şase ore după dispariţia sa de pe radare.

Biroul Australian pentru Siguranţa Transporturilor este de părere că, "informaţiile disponibile în acest moment indică faptul că avionul s-a prăbuşit în apă, într-o zonă amplă, dar strâmtă, în sudul Oceanului Indian".

Într-un interviu exclusiv acordat Deutsche Welle, şeful BAST, Martin Dolan, vorbeşte despre dificultăţile pe care le întâmpină echipele de căutare şi lipsa punctelor de reper într-o zonă extrem de mare şi izolată.

DW: Cât de optimist mai sunteţi acum, la un an după dispariţia Boeingului 777? Credeţi că operaţiunile de căutare se desfăşoară în locul potrivit? Va fi găsită epava avionului?

Martin Dolan: Optimismul nostru este moderat pentru că suntem convinşi că metodele de căutare pe care le folosim ne vor ajuta să găsim epava aeronavei pe fundul mării. Trebuie să fim atenţi, de vreme ce nu avem aproape nicio informaţie despre poziţia epavei pe fundul mării. Teritoriul în care efectuăm acum căutări are la bază reconstituirea rutelor de zbor pe care le-ar fi putut urma avionul. Am stabilit aceste rute analizând datele din satelit şi alte date specifice aeronavei dispărute. Cu toate acestea, deşi avem mare încredere în grupul de specialişti care a elaborat strategia de căutare, nu există nicio garanţie că explorăm zona care trebuie.

Câţi oameni şi câte nave maritime sunt implicate în acest moment în operaţiuni?

Momentan, trei nave se ocupă de căutarea subacvatică a avionului - Fugro Equator, Fugro Discovery şi Fugro Supporter - finanţate de guvernele din Australia şi Malaezia. De asemenea, în misiune se află şi GO Phoenix, finanţată în totalitate de guvernul malaezian. Pe fiecare dintre aceste vase se află, pe lângă echipajul standard, specialişti în căutări subacvatice, care ştiu să umble cu echipamentele de cercetare şi să evalueze datele obţinute de sonare. În total, pe fiecare navă, se află 35 de persoane, care rămân 47 de zile în misiune pe mare. Chiar dacă înfruntă condiţii de lucru extrem de dure, mulţi alţi specialişti sunt implicaţi în operaţiuni.

Care au fost până acum dificultăţile cele mai importante întâmpinate în timpul operaţiunilor de căutare a avionului, mai ales ţinând cont de regiunea izolată în care au loc acestea?

Porträt - Martin Dolan

Martin Dolan

Există dificultăţi de mai multe feluri. Prima este lipsa informaţiilor privind poziţia avionului şi ruta pe care a urmat-o, după ce a dispărut de pe radare în nordul Insulei Sumatra. În cele mai multe accidente aeronautice, ultima poziţie cunoscută a avionului se află la o distanţă relativ mică de locul prăbuşirii, zonă în care, de altfel, sunt găsite şi bucăţi din aeronavă. În acest caz ştim că Boeingul 777 a continuat să zboare multe ore după ce radarele nu l-au mai reperat. De asemenea, pregătirile pentru operaţiunile de căutare subacvatică au fost foarte dificile. Înainte de începe trebuia să facem rost de experţi care să ne spună cu ce anume trebuie să ne dotăm din punct de vedere tehnic. Apoi a trebuit să găsim şi angajăm oameni înalt calificaţi pentru asemenea intervenţii.

Aceştia nu sunt mereu în centrul atenţiei precum echipajele. Însă printre ei există oameni care au zile lungi şi istovitoare de muncă, uneori până noaptea târziu, şi care fac acest lucru doar pentru a fi siguri că operaţiunea decurge cum trebuie. Acum, când are loc operaţiunea de căutare subacvatică, detaliile sunt şi mai importante. Siguranţa echipajului este însă o prioritate absolută.

La ce adâncime credeţi că se află epava avionului MH 370?

Zona de căutare este foarte atipică în ceea ce priveşte fundul mării şi adâncimea. În unele părţi, adâncimea este de 6000 de metri. Acest lucru îngreunează simţitor căutările. Practic este imposibil să determini starea în care se află epava. Noi plecăm de la premisa că avionul s-a rupt în mai multe bucăţi când s-a produc contactul cu suprafaţa apei, după care s-a scufundat. Suntem pregătiţi pentru orice eventualitate.

Este cea mai costisitoare căutare a unei aeronave din istoria aviaţiei. Cine plăteşte costurile?

În operaţiune sunt implicate 26 de ţări, fiecare dintre acestea au plătit din bugetul propriu costurile. Australia a alocat 90 de milioane de dolari australieni, dintre care 60 de milioane pentru căutările subacvatice.