Un an de guvernare Angela Merkel

Cu un an în urmă Angela Merkel a depus jurămîntul de cancelar, după ce fusese aleasă în Bundestag cu o majoritate covîrşitoare, la finele a două luni de „hapening“ politic cu Gerhard Schroeder care provocase alegeri anticipate pentru a-şi consolida poziţia. Primul cancelar-femeie din istoria Republicii federale sărbătoreşte astăzi cu discreţie un an de guvernare în fruntea unei mari coaliţii alcătuită din principalele partide politice, creştin-democrat / creştin-social şi social-democrat. Un an încununat de succes mai ales pe plan internaţional. La 1 ianuarie 2007 Germania îşi va asuma dubla preşedinţie a G8 şi a Uniunii Europene.

22 noiembrie 2005 şi succesele ulterioare

Angela Merkel a depus jurămîntul de cancelar, ceea ce nu a fost un fapt de la sine înţeles. După ce creştin-democraţii au cîştigat la limită faţă de social-democraţi alegerile parlamentare, fostul cancelar Gerhard Schröder a provocat-o pe Angela Merkel declarînd că nu crede în mod serios că partidul său va da curs ofertei Dnei. Merkel de a alcătui o coaliţie, cu ea cancelar. „Cred că trebuie să nu luăm decizii pripite. Germanii au votat clar în problema candidaţilor“ a precizat Schröder. In final însă Angela Merkel a ajuns aşa cum şi-a dorit, şefa executiuvului de la Berlin. Primele zile ale mandatului le-a consacrat politicii externe. Ea a detensionat relaţiile cu Washingtonul fără a evita să amintească despre situaţia din închisoarea Guantanamo din Cuba. Succesul cel mare îl va înregistra Angela Merkel, mediind în disputa dintre Franţa şi Marea Britanie cu privire la finanţarea pe termen lung a Uniunii Europene. Scurt timp după aceea, în sodaje popularitatea noului cancelar în rîndul alegătorilor a crescut atingînd chiar o cotă record.

Diminuarea popularităţii

Dar pe măsura aplicării reformelor de mult scadente în interior, această simpatie se va reduce considerabil. Cea mai grea reformă a privit sectorul sanitar. Ambele partide din coaliţie negociaseră pe baza unor concepte contrarii în campania electorală. Seful fracţiunii social-democrate din Bundesrag Peter Struck a atras atenţia că dacă nu se va găsi o a treia cale comună marea coaliţie nu va mai putea guverna. S-a ajuns astfel în cele din urmă la un concept de reformă comun, un concept care a fost însă respins cu toată energia de unele grupuri de interese, iar în rîndul populaţiei este puternic contestat. Partidele guvernamentale au pierdut în sodaje, atingîn o cifră record de data aceasta de neîncredere. Din rîndul partidului creştin-democrat al cancelarului Angela Merkel au început să se facă auzite tot mai des voci care îndemnau la mai multă ascultarea faţă de nevoile şi problemele celor cu venituri mici. In caz contrar alegerile vor fi pierdute, sunau avertismentele de rigoare. Si întra-devăr creştin-democraţii au pierdut masiv la alegerile de land din Berlin şi Mecklenburg - Pomerania inferioară.

„Altă alternativă nu există“

Ca reacţie Anegela Merkel a anunţat că nu există altă alternativă decît de a continua cursul pe care s-a pornit.Din nou ea a apărat reformele de austeritate vizînd reducerea deficitului bugetar cronic. Unele măsuri au fost transpuse cu succes în practică, printre ele reforma federalismului, eşuată anterior în două rînduri. Economiei germane îi merge în sfîrşit bine, şomajul a scăzut uşor, iar creşterea datoriei statului a fost frînată. Ea a făcut un bilanţ pozitiv al primului an de guvernare precizînd că“ în 12 luni a făcut mai mult decît alte guverne în ani de zile“. Acum Angela Merkel speră că odată cu preluarea la 1 ianuarie 2007 a preşedinţiei Uniunii Europene şi a Grupului G8 a ţărilor puternic industrailizate, să revină la succesele pe plan extern din perioada de început a mandatului său, iniţiată cu un an în urmă.