Ultimul discurs al lui Tony Blair ca preşedinte al laburiştilor

Ieri după amiază, premierul britanic, Tony Blair, a ţinut ultimul său discurs în calitate de prim ministru în faţa delegaţilor laburişti.

„Doresc să încep foarte direct, şi să spun mulţumesc! Mulţumesc partidului laburist, membrilor săi, alegătorilor, şi tuturor celor care ţin steagul sus, dar sunt recompensaţi foarte rar pentru acest lucru. Vă mulţumesc pentru onoarea deosebită de a fi condus partidul laburist în ultimii 12 ani.”

După aceste cuvinte introductive urmează amintirea a diferite momente din mandatul guvernamental. Un bilanţ de succes – laburiştii nu au relansat numai economia, ci au adus mult mai multe femei în politică, a modernizat şcoli şi spitale şi a redus semnificativ rata şomajului. Din aceste rezultate, partidul laburist ar trebui să capete o nouă putere, şi să nu se piardă în lupte inutile.

„Faceţi un pas înapoi şi fiţi mândri. Laburiştii au schimbat Marea Britanie. Este singurul lucru care contează după trei alegeri câştigate consecutiv. Priviţi prin comparaţie înspre conservatori, care nu pot face altceva decât să recunoască meritele muncii noastre. Independenţa băncii Angliei – conservatorii nu au reuşit să realizeze acest deziderat timp de 18 ani. Sau introducerea salariului minim, despre care afirmau că va distruge 1.000.000 de locuri de muncă, iar acum brusc sunt de acord cu noi. Nu aveţi nici un motiv să ezitaţi, ci din contră, priviţi inimoşi spre viitor.”

Trebuia să sosească însă şi momentul în care premierul britanic avea să admită, că renunţă cu greu la funcţia sa.

„Nu poţi continua la nesfârşit, de aceea este corect ca eu să mă retrag. Bineînţeles că nu este o decizie uşoară, dar este corectă pentru partid şi pentru ţară.”

Amănuntele aşteptate cu sufletul la gură au lipsit însă. Nici un indiciu despre regia lunilor următoare, nici un termen pentru retragere. În schimb a urmat o elogiere a trezorierului Gordon Brown, fără de care Noii Laburişti nu ar fi ajuns unde sunt acum.

„Au existat multe zvonuri săptămânile trecute, aşa cum este obiceiul în cercurile politice. Sigur este un lucru: Noii Laburişti nu ar fi câştigat niciodată trei alegeri la rând fără Gordon Brown. El este un slujitor de seamă al acestei ţări. Acesta este adevărul.”

Cu siguranţă această declaraţie este o ripostă adresată cotidienelor britanice, care vorbesc neîntrerupt despre o rivalitate între cei doi, şi deduc o nouă confruntare din orice remarcă. Ultimul caz a fost presupusa afirmaţie a soţiei lui Tony Blair, care l-ar fi catalogat pe Brown drept mincinos, pentru că acesta ar fi înfrumuseţat într-un discurs de-al său colaborarea cu Blair.

Ieri cel puţin, premierului britanic i-a reuşit să creeze o atmosferă de unitate. Dar cu cât se apropie retragerea sa, cu atât armonia laburiştilor ar putea fi periclitată.