Ultimativa armă de război a teroriştilor: petrolul, bată-l vina!

"Atentatele asupra conductelor petroliere irakiene seacă izvorul exporturilor de ţiţei din această ţară", titrează azi Frankfurter Allgemeine Zeitung, din Germania, context în care parizianul Le Figaro notează: ”Conflictele din Orientul Apropiat şi Mijlociu uşurează tot mereu portomoneele contribuabililor europeni. Iar faptul că în zonă, protagoniştii cei mai importanţi au încetat să fie statele arabe producătoare, cheia de boltă a problemei fiind mai nou în posesia teroriştilor n-a schimbat câtuşi de puţin regula de bază a chestiunii. Aurul negru continuă să funcţioneze în regiune în calitatea lui de armă de război ultimativă. Iată motivul pentru care oleoductele irakiene au devenit unul din cele mai importante obiective al sabotorilor”.

In privinţa Irakului nu chiar toate ştirile sunt rele. Unele bune îşi găsesc ecou în paginile aceluiaşi ziar din Frankfurt, care elogiază decizia adoptată la conferinţa de la Istambul a Organizaţiei Statelor Islamice de a susţine noul guvern interimar irakian. Frankfurter Allgemeine Zeitung găseşte şi cuvinte de laudă pentru eforturile şefului spirtual al şiiţilor irakieni, Ali Sistani, care pare să-l fi convins pe clericul extremist Moktada al Sadr, să renunţe la violenţă şi să-şi urmărească ţelurile pe cale paşnică şi politică. Ziarul admite că nu se pot pune prea mari speranţe în promisiunea lui al Sadr, şi pe cale de consecinţă în eventuale progrese pe drumul stabilizării grabnice a Irakului. Dar cotidianul conservator german uită să menţioneze că liderul extremist şiit e căutat, totuşi, pentru asasinat.

Ziarele occidentale mai abordează pe larg deschiderea procesului intenat magnatului rus Mihail Hodorkovski, - o veritabilă farsă judiciară, potrivit observatorilor occidentali. Spaţii ample se consacră şi deschiderii summitului UE care-şi propune să rezolve două probleme: definitivarea proiectului constituţional al Uniunii şi numirea unui succesor al lui Romano Prodi la cârma Comisiei Europene. In timp ce unii comentatori cred că Europa se va salva din nou, aşa cum s-a repus întotdeauna pe picioare tocmai în momentele ei cele mai grele, alţi observatori sunt sceptici. Fiindcă, potrivit ziarului parizian Les Echos, actualul summit e umbrit puternic de rezultatele alegerilor europene de duminică, ”reuniunea care debutează azi la Bruxelles semănînd leit cu un bal al repetenţilor de la 13 iunie”.

”Şefii de stat şi de guvern europeni au provocat anul trecut un haos nemaipomenit pe continent, întrucât s-au certat la cuţite asupra Irakului, şi-au încălcat angajamentele privind reducerea deficitelor lor bugetare şi n-au reuşit nici să combată şomajul nici să adopte constituţia celor 25”, notează Algemeen Dagblad din Haga. Incât, potrivit ziarului olandez, ”nu e de mirare că alegătorii nu s-au mai aventurat la urne”, ori, dacă au făcut-o, s-au folosit de prilej spre a le administra o răsunătoare palmă electorală guvernanţilor. Acum însă, mai scrie ziarul, ”e nevoie de fapte energice. Fiindcă dacă la Bruxelles liderii europeni vor rata şansa de a se înţelege asupra constituţiei şi a noului şef al Comisiei, le vor da dreptate celor care i-au pedepsit la urne”.

The Times din Londra deplânge ieşirea din cursa pentru succesiunea la cârma Comisiei a ”fostului premier spaniol Jose Maria Aznar, care ar fi fost de departe cel mai bun nandidat, fiind scos din competiţie, culmea, din pricina curajului său de a sprijini intervenţia anglo-americană din Irak”. In cosecinţă, scrie ziarul, ”Franţa şi Germania l-au descalificat”. În aceste condiţii nu tocmai pozitive, Times pledează ”în favoarea altui spaniol, în speţă a fostului şef al NATO, Javier Solana, considerat a fi un candidat net mai potrivit şi mai credibil pentru preşedinţia Comisiei decât de pildă şeful guvernului luxemburghez Juncker”. Şi Financial Times e de părere că liderii europeni sunt pur şi simplu ”osândiţi la succes”, devreme ce un eventual eşec ar transforma UE ”în ochii lumii în echivalentul unui vis spulberat”.

In ce priveşte procesul intentat fostului şef al concernului petrolier rusesc Yukos, Mihail Hodorkovski, e vorba de ”o farsă judiciară”, notează Die Presse din Viena, reliefînd că ”motivul traducerii lui în justiţie rămâne un mister. Se află el oare în boxa axuzaţilor pentru că a delapidat şi s-a făcut vinovat de evaziune fiscală? Ori pentru că a sprijinat partidele de opoziţie din Rusia, promovînd edficiarea societăţii civile?Sau poate a devenit Hodorkovski un pericol pentru Kremlin pentru că proiecta cooptarea la Yukos a firmelor americane, ceea ce ar fi îngreunat controlul statului rus asupra concernului condus de actualul inculpat?"

Fapt e că spectacolul acuzaţilor din cuşti aminteşte fatal ”de înscenările judiciare staliniste”, conchide cotidianul austriac. Iar Neue Zuercher Zeitung din Elevţia loveşte ţinta în plin, scriind: ”Audierile intentate principalilor acţionari ai concernului, Hodorkovski şi Lebedew sunt doar un element al unui proces, prin care Kremlinul încearcă să elimine orice posibili adversari ai autoritarului curs prezidenţial, folosindu-se în acest scop de complicitatea procuraturii şi a parlamentului”.