Ultima audienţă

Pasul îndărăt făcut de Joseph Ratzinger e interpretat de unii comentatori, între care şi cel de la El Pais, de la Madrid, ca tentativă de evidenţiere a dimensiunii umane a funcţiei papale. Ziarele îi apreciază în genere contribuţia, între altele la elucidarea ofensivă a cazurilor de abuz sexual.

Dar nu lipsesc nici multe critici. După 8 ani de pontificat i se reproşează o grămadă. Că, de pildă, s-ar fi dovedit neputincios în lupta cu structurile ultraconservatoare ale Curiei romane. Că ar fi aruncat înapoi eforturile ecumenice rămânând cantonat excesiv în preocuparea ameliorării relaţiilor dintre catolici şi ortodocşi. Că i-ar fi bruscat pe evrei, între altele prin readmiterea în Biserică a unor extremişti excomunicaţi, între care şi un episcop negaţionist al Holocaustului din Frăţia lui Pius. Şi, în genere, că ar fi fost prea puţin reformist.

Frankfurter Allgemeine Zeitung abordează toate obiecţiile, întemeiate sau neîntemeiate care i se aduc. Ziarul se opreşte în special asupra discuţiei necesare, la Vatican, dar şi în afara Romei, privind autoritatea Papei şi a Bisericii, precum şi asupra refacerii echilibrului creştinătăţii, cu un nord tot mai secularizat şi un sud tot mai creştin.

Într-un articol intitulat „Un pontificat vetero-european” Daniel Deckers e de părere că pe Benedict al XVI-lea "l-au interesat doar chestiunile clasice ale creştinătăţii apusene". Autorul recapitulează etapele cele mai importante ale celor 8 ani de mandat. Potrivit lui, „spectaculoasa retragere a Papei” ar implica, pe lângă riscuri, şi o şansă notabilă de înnoire, ba chiar de transformare revoluţionară a funcţiei papale, dacă se va izbuti coborârea ei din înălţimile ameţitoare ale „Sfinţiei sale” şi re-întemeierea prin punerea ei în priză de pământ.

Conform ziarului conservator Die Welt, retragerea Papei ar aminti de "demisia unui manager suprasolicitat, incapabil să-şi mai controleze firma" şi ar „revela o criză a instituţiilor, nu doar a Bisericii Catolice”. Or, „o societate complet vidată de instituţii este, în ultimă instanţă, un pericol pentru democraţie”, avertizează, în paginile cotidianului berlinez, Richard Herzinger.

În fine, în Neue Zuercher Zeitung, Otto Kallscheuer reflectează intens la provenienţa viitorului Papă. Care „nu e defel de importanţă secundară”, dacă Biserica Catolică e să evite scindarea şi pulverizarea, precum „cea abătută asupra anglicanilor” şi vrea să ţină piept tot mai amplei presiunii misionare neoprotestante. În acest scop, în ciuda riscurilor ei, redefinirea papalităţii, scrie textual ziarul elveţian, ar fi „o şansă mare”. Fiindcă „de noul Papă vor depinde multe…”