UE va avea comisar pentru securitate

Miniştri de externe ai statelor UE, reuniţi luni la Bruxelles, au adoptat pachetul de măsuri de combatere a terorismului internaţional, elaborat de colegii lor de la interne. Anunţul a fost făcut de şeful diplomaţiei irlandeze, Brian Cowen, care îndeplineşte în prezent şi funcţia de preşedinte al Consiliului Europei. Miniştri de interne ai statelor comunitare au elaborat pachetul de măsuri, ce urmează să fie adoptat definitiv în cadrul reuniunii europene la vârf de la finele acestei săptămâni, sub impresia atentatelor de la Madrid. Planul prevede între altele accelerarea schimbului de informaţii între instituţiile însărcinate cu asigurarea securităţii, inclusiv serviciile secrete. În plus, urmează să fie instituită funcţia de comisar european pentru probleme de securitate.

Miniştri de externe ai UE au putut acorda combaterii terorismului pe continent mult mai puţin timp decât îşi propuseseră. Evenimentele actuale, între care mai ales recrudescenţa violenţelor în Orientul Apropiat, au impus accelerarea procedurilor. Astfel, ei au adoptat fără să stea prea mult pe gânduri pachetul de măsuri recomandate vinerea trecută de colegii lor, responsabili pentru politică internă şi justiţie. Noul set normativ se va afla în acest fel, pe masa reuniunii la fârf a şefilor de stat şi de guvern europeni, planificate pentru sfârşitul acestei săptămâni. De ei va depinde acum, dacă eforturile comune de combatere a terorismului vor fi mai fructuoase.

Combaterea terorismului este privită de majoritatea statelor europene drept prioritatea naţională numărul unu. De aceea, renunţarea la unele competenţe în domeniu, în favoarea structurilor europene, li se pare de neimaginat. Totodată, schimbul de informaţii între serviciile secrete apare încă utopic responsabililor naţionali, date fiind interesele lor specifice, adesea divergente. Iar coordonarea a 25 de servicii secrete independente, câte va număra în curând UE extinsă, va fi deosebit de dificilă pentru viitorul comisar pentru probleme de securitate, al cărui post urmează a fi înfiinţat. Acest coordonator al luptei antiteroriste nu va putea, probabil, să facă altceva decât să vegheze la implementarea unui plan de acţiune, de genul celui deja adoptat imediat după atentatele de la 11 septembrie. În acest fel se vor stabili, însă, măcar date fixe pentru intrarea în vigoare a prevederilor juridice şi legislative conţinute de actul normativ menţionat.

Iniţiativa de facilitare a schimbului de informaţii a fost lăudată de toţi miniştri prezenţi la Bruxelles. Aceste elogii nu trebuie însă percepute ca act organizatoric, ci politic, câtă vreme doar şefii de stat şi de guvern au competenţa să-i îndemne pe agenţii şi investigatorii lor înspre schimbul de date la nivel european.

În contextul actual, însă, după atentatele de la Madrid, Europa nu-şi poate permite o fragmentare a serviciilor sale secrete. Lanţul de atacuri, de la 11 septembrie 2001 până la 11 martie 2004, a arătat că teroriştii acţionează demult la nivel global, profitând de libera circulaţie a persoanelor pe continent, ceea ce impune organelor de investigaţie şi serviciilor secrete să gândească la rândul lor în termeni globali şi să-şi împărtăşească rapid informaţiile.

La fel de important ca şi coordonarea intereuropeană ar fi schimbul de date cu serviciile secrete americane CIA, NSA şi FBI, care dispun probabil de cele mai bune surse de informaţii la nivel mondial. Din nefericire, însă, războiul din Irak a suspendat o mulţime de canale de comunicare. În Europa, singurul serviciu secret care beneficaiză plenar de informaţiile americane este cel britanic. Acesta însă nu are voie să împărtăşească datele obţinute şi partenerilor europeni. De la Washington a venit propunerea de creare a unei alianţe a serviciilor secrete, care să funcţioneze similar cu NATO, deci să aibă o structură unitară de comandă, dominată însă de americani. Din motive lesne de înţeles, europenii au respins această propunere.

Astfel, şefiilor de stat şi de guvern nu le rămâne altceva de făcut decât să ia măsuri ca structurile deja existente să fie mai bine folosite. Aceste organisme sunt autoritatea europeană de poliţie Europol şi procuratura europeană Eurojust. Următorul pas logic ar fi ca aceste două autorităţi să fie dotate cu mai mult personal şi să li se suplimenteze bugetele, pentru a fi mai eficiente în combaterea terorismului. La urma urmei, Europa nu are nevoie de noi coordonatori, ci de oameni care să fie cu adevărat eficienţi în munca transfrontalieră de poliţie.