Ucraina se reorienteaza spre Rusia

După eforturile de apropiere de Occident din ultimii ani, Ucraina a radiat din doctrina ei politică ţelul declarat al integrării euro-atlantice. Preşedintele Leonid Kucima a anunţat tocmai acum, în perioada premergătoare alegerilor prezidenţiale din octombrie, că ţara sa se va orienta pe viitor mai pronunţat către Rusia şi că aderarea la NATO şi UE nu va mai fi ancorată în doctrina militară a ţării. Kievul schimbă deci clar cursul politic în favoarea Moscovei - chiar dacă Alianţa şi cei 25 încearcă să nu dea amploare evenimentului şi nu reacţionează oficial.

Să fie oare de domeniul trecutului politica externă echilibrată a Ucrainei, care a căutat întreţinerea de bune relaţii cu estul şi cu vestul şi adoptase un curs de integrare europeană? Se pare că da. Dar nu atât din cauza recentelor declaraţii ale lui Kucima, cât a realităţii politice actuale şi a preconizatului scrutin prezidenţial. Rusia are în Ucraina mari interese - economice şi politice.

Aşa de pildă concerne ruseşti şi-au asigurat demult în cadrul privatizării sectoare lucrative în domeniul energetic. Schimburile reciproce sporesc în continuare. Prin semnarea de către ambii preşedinţi a acordului asupra unui spaţiu economic unitar, din care mai fac parte Kazahstanul şi Belarus, a fost creat cadrul formal pentru accelerarea integrării economice şi politice. De altfel, după exemplul UE.

Un simplu petec de hârtie, opinează observatori occidentali. Lucrurile se pot schimba însă rapid. Fapt este că în Ucraina creşterea economică se bazează pe bunele relaţii cu Federaţia Rusă, de care Kievul profită economic şi politic. În perspectiva alegerilor prezidenţiale câştigă evident teren forţele pro-ruse din estul ţării. Candidatul lor - actualul şef al guvernului, Viktor Ianukovici -, are toate şansele să câştige, nu în ultimul rând datorită generosului sprijin financiar şi politic al Moscovei.

Kremlinul este pe deplin conştient de însemnătatea Ucrainei, cu cele 48 de milioane de locuitori ai ei, din care 11 milioane etnici ruşi, pentru politica sa externă. "Sau o Rusie mare sau nici una" subliniază ori de câte ori are prilejul preşedintele Vladimir Putin. Stat autoritar, mare putere, patriotism - iată noţiunile-cheie ale politicii externe a Rusiei. Iar aşa numita "străinătate apropiată" joacă aici un rol deosebit. Moscova vrea să împiedice cu orice preţ integrarea europeană a Ucrainei. Aderarea statelor baltice la NATO şi UE a fost dureroasă destul. Cu Ucraina - se gândeşte la Moscova - aşa ceva nu trebuie să se repete.

Bruxelles-ul a ezitat până acum să avanseze Kievului o ofertă clară şi din menajamente pentru atari sensibilităţi. Ucraina a primit o caldă strângere de mână, dar nici o perspectivă concretă din partea europenilor.

În condiţiile extinderii UE asupra a zece noi state, Ucraina a fost dată uitării. Aşa cel puţin gândesc ucrainenii, pentru care drumurile către Occident sunt de-acum închise. Dacă odinioară ei puteau fără probleme să-şi petreacă vacanţa în România, Bulgaria sau Ungaria, în prezent trebuie să ceară mai întâi viză. Ce avantaje practice ar avea atunci bunele relaţii cu Bruxelles-ul? Mulţi ucrainei dau din umeri.

O politică pro-rusă este mai avantajoasă decât una pro-europeană, cel puţin în estul industrializat şi rusofon al ţării, unde trăieşte majoritatea alegătorilor. Alegerea preşedintelui se va decide acolo şi nu în vestul pro-european al Ucrainei. Ceea ce strategii electorali de la Kiev şi Moscova ştiu prea bine. Iar statele Europei occidentale o vor resimţi dureros încă anul acesta pe propria lor piele. Fiindcă dacă Viktor Ianukovici, "candidatul puterii", îşi va adjudeca scrutinul, atunci ceea ce astăzi este o declaraţie de intenţii - o mai mare apropiere de Rusia - ar putea deveni realitatea politică mai repede dacât şi-ar dori-o Occidentul.