1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Turcii vor alege un nou parlament

Comisarul european pentru extindere, Olli Rehn s-a pronunţat pentru deschiderea grabnică a unui nou capitol în cadrul negocierilor de aderare cu Turcia, în speţă pe probleme energetice.

default

Premierul Turciei, Recep Tayyip Erdogan

Şi UE şi Turcia ar avea de profitat de pe urma acestui fapt, a declarat Rehn cotidianului berlinez „Die Welt”. Turcia, a mai explicat Rehn ar putea deveni pentru UE o ţară importantă de tranzit în ce priveşte transportul de petrol şi gaz şi de aceea ar trebui intensificată cooperarea în sectorul energetic. În preajma alegerilor parlamentare din Turcia, Olli Rehn a cerut Ankarei să continue calea reformelor. Duminică, 22 iulie, 42 de milioane de turci sunt chemaţi la urne pentru a desemna componenţa viitorului legislativ.

În aceste zile dinaintea scrutinului parlamentar, observatorii politici sunt preocupaţi nu doar de modul în care vor fi repartizate forţele în viitorul legislativ ci se aşteaptă chiar la o repetare a alegerilor în cursul anului curent. Viitoarea Mare Adunare Naţională şi implicit cel de-al 60-lea guvern al Turciei s-ar putea să aibă cel mai scurt mandat din istoria de 84 de ani a republicii. Aceasta pentru că s-a ajuns la o maximă polarizare a societăţii între adepţii naţionaliştilor laici şi susţinătorii conservatorilor religioşi.

Un lucru este limpede, anume că formaţiunea conservator-religioasă a premierului Recep Tayyp Erdogan, AKP, va întruni mai multe voturi decât la ultimul scrutin de acum cinci ani. La fel de sigură pare pătrunderea în parlament a 30 de curzi „independenţi”. Ca independeţi, politicienii curzi reuşesc să ocolească reglementarea privind pragul de 10 la sută pentru a ajunge în parlament. Nereunşind să treacă acest prag, în trecut partidele pro-curde nu au putut face parte din legislativ.

Urmând această logică, ar însemna că partidul lui Erdogan, AKP, deşi întrunind un număr mai mare de voturi, va deţine mai puţin mandate decât în fostul legislativ, şi ca atare nu va mai dispune de o majoritate de două treimi. Conservatorii ar putea forma singuri guvernul, ca şi până acum. Dacă însă formaţiunea naţionalistă şi Partidul Popular Republican, înfiinţat de Atatürk vor obţine voturile necesare, atunci aceastea ar putea alcătui guvernul forţând AKP-ul să intre în opoziţie. Curzii ar putea juca într-o astfel de constelaţie un rol decisiv. E însă puţin probabil ca politicienii curzi să ofere sprijin naţioanliştilor, fie ei de dreapta sau de stânga.

Iată de ce viitoarea perioadă legislativă ar putea fi foarte scurtă. Mai precis dacă parlamentul nu va reuşi , în decurs de două luni, să aleagă un nou preşedinte. Dacă va eşua în această tentativă, legislativul e sortit la autodizolvare. Ministrul de externe Abdullah Gül fusese propus de AKP pentru funcţia de preşedinte, dar armata s-a opus. Armata rămâne astfel o barieră de netrecut în ce priveşte alegerea preşedintelui pentru că se consideră garant al statului laic turc. Lui Erdogan i se reproşează că încearcă , pe căi democratice, să iniţieze o islamizare a Turciei. E de presupus că în faţa unui atare pericol generalii turci nu vor ezita să intervină, aşa cum au făcut-o în 1960, 1971, 1980 şi 1997.