Turcia pe calea posibilei aderări la Uniunea Europeană

În mai puţin de o lună, Comisia Uniunii Europene va depune raportul asupra progreselor înregistrate de Turcia. Pe baza acestuia, şefii de stat şi de guvern ai celor 25 de ţări membre vor decide dacă trebuie începute negocierile cu Turcia în vederea aderării. Pentru o decizie favorabilă mai sunt cîteva obstacole de învins, dar se poate spera într-o hotărîre înţeleaptă. Ancara a îndeplinit majoritatea condiţiilor şi merită să i se acorde o şansă reală.

Comisarul european pentru extindere, Günter Verheugen, guvernul german, precum şi o serie de personalităţi europene care nu mai sunt active politic pledează pentru o astfel de hotărîre înţeleaptă şi semnalizează cale liberă pentru negocierile de aderare. Dar tabăra adversarilor aderării Turciei la Uniunea Europeană îşi menţine cu perseverenţă poziţia, cu argumentele deja bine cunoscute.

Fapt este că numai criteriile de la Copenhaga constituie condiţiile pe care Turcia trebuie să le îndeplinească pentru a deveni cîndva membru al Uniunii. Acestea cer democraţie şi respectarea drepturilor omului, protejarea minorităţilor şi dezvoltare economică. Alte condiţii nu există. Cel mult sunt inventate. Cei ce se opun aderării Turciei în viitor îşi motivează refuzul prin aceea că populaţia laică a Turciei ar purta amprenta Islamului.

Este Turcia matură pentru aderare? Nu, încă nu. Dacă este vorba de drepturile omului, democraţie, protecţia minorităţilor sau o bază stabilă economică – normele europene nu sunt nici pe departe atinse. Dar Ancara se declară de decenii pentru valorile europene şi se străduieşte, în ciuda unor duşmani interni, ca acestea să fie ancorate în societate, cu succes tot mai evident. De aceea ţara merită o şansă reală.

Ce pledează împotriva faptului că Turcia, ca membru NATO şi membru fondator al Consiliului European, se străduieşte pentru integrare în Europa? Şi ce pledează împotriva sprijinirii strădaniilor unei ţări din care provine secretarul general al Organizaţiei Conferinţei Islamice şi care îndeplineşte cu adevărat funcţia de punte între orient şi occident?

Adversarii aderării Turciei exprimă îngrijorarea că acest fapt ar deschide porţile şi altor state, cum ar fi Ucraina sau Belarus. Sunt numite şi argumente financiare, aderarea Turciei urmînd să coste între 14 şi 40 de miliarde de euro. Contraserviciile Turciei sunt însă trecute sub tăcere.

Astăzi, duşmanul civilizaţiei europene nu mai poate fi localizat în forma unei ţări sau a unei alianţe. Duşmanul este terorismul internaţional, care poartă într-adevăr marca islamismului. Şi Turcia are religie islamică. Dar are o constituţie laică şi respectă valorile democratice europene.