1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Turcia între "da" şi "nu"

28 iulie 2010

În vreme ce numai populaţia Islandei poate împiedica aderarea propriei ţări la UE, obstacolele aflate în calea Turciei către integrarea europeană sunt mult mai mari.

https://p.dw.com/p/OWTK
Symbolbild EU Türkei FlaggeImagine: DW

Mare, săracă, enigmatică - aceştia sunt termenii în care mai toate statele europene definesc Turcia. Ca suprafaţă, Turcia depăşeşte Franţa; ca populaţie - este aproape la fel de mare ca Germania, iar ca venit pe cap de locuitor este mai săracă decât România. Despre apartenenţa Turciei la o altă cultură nu se vorbeşte în UE. Totuşi, referirile la acest ultim aspect reverberează de fiecare dată. Aşa s-a întâmplat şi-n urmă cu un an:

"După părerea mea, legătura strânsă a lumii islamice, în special a Turciei, cu UE este în interesul nostru, al tuturor. Încă mai există întrebări asupra felului în care vom consolida această legătură - dacă o vom face printr-un parteneriat privilegiat sau prin acceptarea Turciei ca stat membru cu drepturi depline."

- declara în 2009, la Praga, cancelarul Angela Merkel.

Preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, a fost mai direct: "Nu cred că locul Turciei este în UE."

Dar cei doi oficiali nu pot influenţa negocierile de aderare. În 2004, şefii de guvern ai ţărilor membre şi-au dat, oficial, acordul privind începerea acestora. Evoluţia Turciei va fi monitorizată timp de zece până la cinsprezece ani. Apoi se va decide dacă poate deveni stat membru sau nu.

Deocamdată situaţia este cel puţin ambiguă. În ultimii cinci ani, în comunitate au fost acceptate alte douăsprezece ţări. Procesul de extindere presupune eforturi, inclusiv financiare, atât de mari încât nimeni nu-şi poate imagina primirea unor ţări mari în Uniune. Singurul de altă părere s-a dovedit a fi premierul britanic David Cameron:

"Când mă gândesc la ceea a ce făcut Turcia, ca aliat NATO, pentru a apăra Europa şi la ce face Turcia, în prezent, în Afganistan, alături de aliaţii europeni, mă înfurie faptul că drumul ei către aderare poate fi împiedicat în acest mod"

, a declarat Cameron la Ankara.

La polul opus, ministrul german de externe, Guido Westerwelle, a avertizat că Turcia nu este încă pregătită pentru a fi primită în comunitate. Şeful diplomaţiei germane a admis totuşi că, pe lângă interesele economice, Turcia poate oferi sprijin UE în conflictele din Afganistan, Iran sau Orientul Mijlociu.

Negocierile de aderare cu Turcia au fost lansate în 2005, dar este puţin probabil ca ţara să fie primită în UE în următorii zece ani. Refuzul său de a recunoaşte Republica Cipru, susţinerea publică din ce în ce mai mare a partidelor pro-islamice şi situaţia minorităţii kurde rămân potenţiale obstacole. În ultimii cinci ani, Ankara a deschis numai 11 din cele 35 de capitole care jalonează discuţiile. De închis, a închis numai unul.

Autori: Katrin Brand, Claudia Ştefan
Redactor: Robert Schwartz