Tunete şi fulgere între slavii estului

Ieri pe cai portocalii, azi în beciurile sondajelor

Este vorba despre Viktor Ianukovici, care este cotat de sondaje cu cele mai mari şanse de a câştiga alegerile prezidenţiale din ianuarie 2010. Ianukovici, privit ca fiind cel mai important pion în mâna Moscovei, a fost principalul perdant al Revoluţiei Portocalii, în urma căreia a fost silit să-şi recunoască înfrângerea în faţa actualului preşedinte al Ucrainei.

Popularitatea liderului Revoluţiei Portocalii de la Kiev poate fi găsită în prezent undeva în beciurile electorale, acolo unde sunt păstraţi liderii care nu întrunesc mai mult de cinci procente din simpatia electorilor. Mandatul prezidenţial al lui Viktor Iuşcenko a fost marcat de scandaluri de corupţie, de două dizolvări ale Parlamentului şi de dezvăluirile care atestă faptul că magnatul rus Boris Berezovsky, cel mai aprig duşman al lui Vladimir Putin, i-ar fi finanţat campania electorală. Este aproape imposibil ca Iuşcenko să-şi păstreze funcţia şi în 2010. Cu toate acestea, preşedintele rus Dmitri Medvedev nu a ezitat să recurgă la declaraţiile dure din ziua de ieri, evitând să numească un nou ambasador la Kiev.

Medvedev e direct şi limpede

Kremlinul se adresează însă direct poporului ucrainean, pentru că Medvedev face în premieră astfel de declaraţii folosindu-se de canalele mass-media. Victoria favoritului Moscovei la alegerile din iarnă poate fi pusă la îndoială doar de alianţa dintre pro-occidentalii Iulia Timoşenko şi Arseni Iatseniuk, ambii prezidenţiabili egalându-l împreună în sondaje pe pro-rusul Ianukovici.

Alegerea Kremlinului de a se adresa ucrainenilor poate părea ciudată, dar ea face parte dintr-o strategie de comunicare atent construită. Acuzaţiile lui Medvedev vin imediat după semnarea mediatizatului tratat cu Turcia, care naşte o alternativă la ceea ce este deocamdată unica rută de transport a gazului rusesc către Europa, rută ce străbate Ucraina.

O alegere dificilă

Noul ton al relaţiilor dintre Moscova şi Washington afectează direct Kievul, sprijinit fără rezerve până acum de către administraţia Bush. Secretarul de stat Hillary Clinton a declarat, pe fondul vizitei lui Barack Obama la Kremlin, că „orice naţiune din estul Europei care a făcut parte din Uniunea Sovietică, îşi poate alege orice alianţă căreia să i se alăture”. Se pare că politica americană în vecinătatea Rusiei nu va mai fi la fel de intruzivă ca până acum, dar totuşi Washington-ul îşi va păstra rolul de garant al unor alegeri democratice.

Pare incredibil, dar voturile ucrainienilor la alegerile din ianuarie vor hotărî dacă poziţia Rusiei în Europa se va întări sau nu. Kremlinul îşi joacă cărţile cum ştie mai bine, transmiţându-le ucrainienilor un mesaj univoc. Suntem foarte supăraţi pe voi şi vă vom tăia gazele la iarnă. Ne-am înţeles deja cu turcii şi în curând veţi deveni dispensabili. Ce alegeţi: firimiturile de sub masa Moscovei sau libertatea fără calorii a Occidentului? Ucraina trebuie să răspundă la o întrebare dificilă.

Autor: Vlad Mixich
Redactor: Robert Schwartz