1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Trump, Varşovia şi presa lumii libere

Nimic nu ilustrează mai persuasiv ce nu e în regulă cu lumea noastră decât erorile, parţial groteşti, apărute în comentariatul internaţional în ecou la vizita lui Donald Trump la Varşovia.

Formatorii de opinie din dreapta spectrului politic, şi nu doar din cea naţionalistă, s-au prevalat de forţa incontestabilă a discursului rostit de preşedintele american în apărarea valorilor occidentale spre a-l zugrăvi pe Donald Trump în nuanţe de roz.

Colorate ideologic, reacţiile din această zonă tind să-l idealizeze pe şeful statului american într-un mod nu mai puţin nejustificat şi pernicios decât este perpetuarea demonizării lui la stânga postcomunistă, relativistă, marxistă şi politic corectă.

La Varşovia, Trump a rostit o alocuţiune excelent articulată despre voinţa Apusului de a lupta şi a supravieţui, despre necesitatea unificării sale în apărarea valorilor lui esenţiale, între care libertatea, deschiderea şi solidaritatea. Calificându-i pe inamicii săi, preşedintele american a avut bunul simţ de a o rupe cu tradiţia înceţoşărilor împăciuitoriste ale predecesorului său. A pus degetul pe rana terorismului islamist, fără să culpabilizeze, din fericire, întregul spaţiu musulman. Şi n-a uitat să invoce „destabilizarea Ucrainei” de către ruşi. 

Spre ilustrarea mizei luptei vestului pentru propriile sale valori, şeful executivului american a ştiut să se folosească abil şi să extragă en passant şi un important capital de simpatie din invocarea encomiastică a istoriei poloneze şi a principalelor ei traume şi triumfuri. Ele jalonează purgatoriul traversat de o naţiune sfâşiată cândva de marile puteri vecine şi de ideologiile lor.

Mesajele adresate indirect, de Trump, liderilor Rusiei şi Germaniei, în ajunul întrevederii cu ei, s-au combinat îndemânatic cu recursul la istoria poloneză întru ilustrarea provocărilor globale confruntând lumea liberă. Dibăcia unor astfel de conjugări ar avea toate datele să suscite admiraţia secretă a autorilor de alocuţiuni. În vestul Europei şi în presa de stânga de peste ocean a iscat pe lângă invidie critici şi etichetări în parte năstruşnice.

Un ziar de stânga american i-a reproşat de pildă lui Trump că a uitat să înfiereze naţionalismul polonez şi să osândeasacă pogromul de la Kielce, din  1946. Obiecţia pare de bun simţ, dar e, în fapt, ridicolă. În realitate, revoltătorul masacru n-a angajat nici măcar întregul popor polonez, necum civilizaţia în integralitatea ei şi n-avea, deci, loc într-un discurs de principii pe teme naţionale şi globale, precum cel rostit de Trump.    

Alte cârteli de sorginte istorică exprimă Frankfurter Allgemeine Zeitung. Conservatorul ziar german concede că Trump a făcut bine să tematizeze la Varşovia ”pericolul” reprezentat de amnezia afectându-i pe occidentali ”în raport cu propriile tradiţii şi valori”. Fiindcă „pentru libertate şi democraţie, (care nu sunt în firea lucrurilor) trebuie luptat permanent”.

Totuşi ziarul strâmbă din nas în reacţie la comparaţia între „disperaţii” răsculaţi din Varşovia, de la finele celui de-al Doilea Război Mondial şi situaţia, în opinia ziarului net mai bună, în care s-ar găsi în prezent Occidentul. Care ar „funcţiona”, potrivit ziarului, „bine”.

Cotidianul din Frankfurt subestimează grav criza pe care-o traversează vestul. Democraţiile apusene sunt luate cu asalt dinăuntru, de varii forţe şi mişcări teroriste şi extremiste, luptând cot la cot cu destabilizatorii de serviciu externi, ce asediază vestul din Rusia, China şi lumea islamică.

A ignora sau edulcora, în aceste condiţii, pericolul lăuntric ori rolul politic global al unor tiranii agresive precum cea de la Moscova, spre a exacerba în schimb ceea ce unii afirmă a fi un prezumtiv „pericol Trump” frizează trădarea vestului şi a intereselor reale ale lumii libere. Despre acest conflict ar trebui să fie vorba, de fapt, în contextul summitului G-20, cel dintre dictaturi şi regimuri totalitare, pe de o parte, şi democraţiile liberale, occidentale, pe de alta, nu de rivalitatea, în mare neglijabilă, dar supraapreciată cu regularitate, dintre globalişti şi naţionalişti. 

Or, parte din observatori continuă să comenteze alăturea cu drumul, nesocotind faptele spre a-l putea osândi neostoit pe preşedintele american, fie din parti-pris ideologic, fie în virtutea prejudecăţilor dictate de idiosincrazii personale şi de grup. Astfel, claritatea morală afişată faţă de implacabilii duşmani totalitari ai vestului pare criticilor lui Trump că s-ar preta unei interpretări inculpând, pentru un presupus şi primejdios impuls „marţial şi sângeros” pe un preşedinte zugrăvit ba ca agresiv şi belicos, ba ca ameninţare la adresa unităţii UE. Ca şi cum bunăstarea şi pacea Europei n-ar fi apărate, în fapt, de NATO şi de americanii conduşi de un preşedinte ales democratic, ca Trump.       

„Ce-o fi mai rău, ca Trump să se înţeleagă cu Putin, ori dimpotrivă?”- se întreba William Taubmann în Politico.eu. De parcă lumea s-ar fi oprit cu decenii în urmă, în faza războiului rece, pe când raporturile globale şi pacea lumii erau dictate de feromonii unor Hruşciov şi Kennedy, în speţă de chimia personală dintre liderii celor două superputeri.

În Washington Post, ziar-vârf de lance în campania de incriminare a preşedintelui american pentru o prezumtivă înţelegere cu Putin, Anne Applebaum iese din încurcătura provocată de criticile nete ale preşedintelui la adresa Kremlinului considerând că Trump n-ar fi condamnat Rusia destul de clar. Mai aproape de realităţi e semnalul ei de alarmă iscat de susţinerea entuziastă a poziţiilor naţionaliste, nu integral democratice, ale unui partid guvernamental polonez care izolează Varşovia în Europa.

Şi mai aproape de adevăr şi fapte ar fi fost ca experţii să salute capacitatea preşedintelui american de a învăţa şi de a-şi îndrepta rapid erorile vădite. De pildă lipsa distanţei critice faţă de un tiran ca Putin, ori relativarea, în fine depăşită, a clauzei de asistenţă reciprocă a statelor NATO în eventualitatea unui atac.

E timpul să se pună capăt urgent inadecvării unei bune părţi a presei la provocările actuale, de vreme ce derapajele ei sistemice ţin de înseşi cauzele crizei globale (de încredere) prin care trec democraţiile liberale.

Vă mai recomandăm