Troienii şi pacifismul informaţional

Ani la rând, regimul Ceauşescu i-a combătut pe neoprotestanţi, în România, nu doar pentru că-i puneau în pericol ideologia totalitară, naţional-comunistă, ci şi pentru că unii dintre ei refuzau categoric să pună mâna pe-o armă, să apere conducerea de partid şi de stat.

Alt tip de pacifism s-a manifestat, concomitent, în vest, unde refuzul oricărui război, precum cel din Vietnam, s-a legat strâns, multă vreme, de o atitudine neomarxistă, funciar ostilă Americii, occidentului, societăţii de consum şi oricărui tip de capitalism.

Această stângă n-a dispărut din peisaj. Au apărut însă ameninţări şi arme noi. Odată cu ivirea Internetului, a terorismului islamist şi a războaielor asimetrice, serviciile secrete europene şi americane au început să se folosească tot mai intens de arma informaţională.

Interceptarea corespondenţei electronice, instalarea de programe spion, de aşa-numiţi troieni ,a luat proporţii tot mai ample. Şi a contribuit nu doar la punerea în pericol a autodeterminării informaţionale a unor cetăţeni, ci şi la dejucarea sau elucidarea unui număr tot mai mare de atentate.

Sesizată de petiţionari liberali şi de stânga, Curtea Constituţională Germană s-a văzut nevoită să apere dreptul la autodeterminare informaţională şi să limiteze drastic, în anul 2008, recursul la spionajul digital efectuat prin programe de tipul troienilor.

Conform sentinţei judecătorilor de la Curtea Supremă, asemenea programe nu se pot instala decât în baza unui mandat judecătoresc, pe calculatoarele folosite de utilizatori suspectaţi întemeiat că nu se dau în lături de la crime sau terorism de natură să pună în pericol statul.

În ce măsură autorităţile au respectat această limitare legală rămâne de văzut. Clar e că Digi-Task, firma care a fost însărcinată de guvernul regional bavarez să producă programul-spion, a livrat mai multor oficii germane, între care vamei, o marfă de extrem de proastă calitate.

Interceptarea şi supravegherea corespondenţei şi telecomunicaţiilor prin intermediul calculatoarelor efectuate cu troianul acestei firme au deschis larg poarta infiltrării pe computere a unor terţi şi au încălcat în mod flagrant prevederile constituţionale.

Deloc de mirare că un ziar de stânga german s-a folosit de izbucnirea acestui scandal, pentru a cere suprimarea definitivă a oricărei activităţi secrete de monitorizare a computerelor unor suspecţi de terorism, de crime sau de periclitare a securităţii statului.

Or, impunerea unei asemenea revendicări ar veni poate în întâmpinarea unui nou pacifism, informaţional, dar n-ar ajuta defel eforturilor serviciilor secrete şi forţelor de securitate occidentale de a depista tentative de distrugere, din interior, a societăţilor deschise.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Rodica Binder