Triumful Romaniei moderne

Dar nu orice anomalie este rea. In fata unui referendum despre altceva decat pretindea a fi, reactia cea mai rezonabila si judicioasa s-a dovedit boicotul. Cine ar fi crezut ca, slabit de ani grei de proteste si emigrari masive, poporul roman va dovedi atata maturitate politica? Si ca, desi mai credincios si imbisericit decat aproape toate celelalte neamuri europene, va opta, prin absenta de la urne, pentru nevalidarea unui proiect sustinut nu doar de BOR, de ideologii fundamentalisti de obedienta rusa, ci si de mai toate partidele romanesti? 

Pana si proverbialul meu optimism s-a diminuat perceptibil in ultima vreme, surprins fiind de calitatea informarii si judecatii politice proprii multor alegatori, edificati nu in ultimul rand prin intermediul retelelor sociale.

Fusesem convins vineri ca, dat fiind razboiul hibrid dus impotriva romanilor si imensul dezechilibru financiar, propagandistic si organizatoric in favoarea unui "Da" masiv pe buletinele de vot, rezultatul referendumului se anunta fara surprize. Niciodata nu m-am bucurat mai mult sa ma insel. 

Or, neducandu-se la vot, cetatenii romani au instituit un veritabil, un istoric record negativ de participare, al carui mesaj indubitabil se aude clar de la est la vest, ca si din sudul Europei pana la Moscova, dincolo de Sankt Petersburg si departe, catre cercul polar. 

Adresat organizatorilor acestui plebiscit menit inainte de orice sa dezbine si distraga atentia de la imensele probleme ale tarii, acest mesaj anunta, fara echivoc, ca romanii s-au saturat pana peste cap sa mai fie masa de manevra pentru politicianism, sa se lase mintiti, scuipati, furati, manipulati si invrajbiti. Ori scosi din Europa prin gregar nationalism si fundamentalism, numai bune sa mascheze ticalosia guvernantilor si strategia antioccidentala a sponsorilor lor din rasarit.

Daca tacerii milioanelor de romani care s-au tinut departe de localurile de vot i s-ar putea atribui un glas capabil sa articuleze un cuvant, imi inchipui ce anume ar rosti. Ar striga puternic sa se auda pana la cer: "DESTUL".

Ar striga in speranta ca vor sfarsi prin a se face auziti si in sferele inalte ale cleptocratiei si antidemocratiei romanesti, unde-si fac veacul seful PSD si marionetele sale guvernamentale si parlamentare, gen Dancila, Carmen Dan, Calin Popescu Tariceanu si restul, de sex incert, plamadit din aceeasi faina, dupa chipul si asemanarea regimului Dragnea. Care se da social-democrat cand, in realitate, cocheteaza cu fascismul.

Caci nu despre casniciile gay, ci despre acest regim si slugile sale si despre mai nimic altceva a fost vorba in acest referendum, dupa cum au inteles suprinzator de multi romani. 

Confundati de regim cu fiinte dresabile precum cainii lui Pavlov, romanii fusesera conditionati prin abundente trimiteri la aberatiile politicii de gen neomarxiste si stupizeniile corectitudinii politice occidentale, sa dea pe din afara de frica homosexualilor si sa adopte modificari constitutionale inutile in Romania, dar interpretabile ca neeuropene sau antimoderne peste tot.

Astfel pregatiti, sugestionati si amenintati cu flacarile iadului si cu furtul  propriilor copii, romanilor li se atribuise rolul turmei capabile a-i furniza asediatului regim Dragnea gura de aer a unui prim succes major. Ar fi fost marea izbanda, triumful epocal menit sa intrerupa si sa compenseze istoria de grandioase esecuri jalonand invariabil ultimii doi ani, grotesti, de guvernare pesedista.

Atata doar ca, lamuriti de cativa formatori de opinie lucizi, si dumiriti de experienta referendumului pentru demiterea lui Traian Basescu, romanii au spus "nu" prin boicot, ferindu-se - caci ar fi fost prea complicat si prea riscant - de vot.

Desigur, ar fi iluzoriu sa se creada ca prin refuzul demersului lui Dragnea si al aventurii in care alianta a tarat deopotriva formatiunile din opozitie, cu exceptia USR, in speta rau condusele partide de felul PNL si PMP, precum si Biserica Ortodoxa Romana, alegatorii ar fi optat in corpore sau in majoritate, implicit, pentru casatoria homosexuala. 

Nu putini au sanctionat puterea pentru nerozia cu care a formulat intrebarea supusa consultarii populare. Altii au pedepsit regimul pentru lipsa de control si de verificabilitate electronica a votului, ca si pentru reaua credinta manifestata in decizia de a aloca acestui plebiscit un rastimp cu totul insolit de doua zile si o noapte. 

In fine, o serie intreaga de tarani i-au aratat lui Dragnea si partidului sau cartonasul rosu pentru pierderile suferite din cauza pestei porcine, in conditiile in care beizadeaua dragniota, mare crescator de suine, s-a scos ultraconvenabil, fara sa se trezeasca nici furat si nici cu banii luati.

Dar detaliile nu au cum sa ascunda tabloul de ansamblu. In centrul acestui peisaj e o Romanie care tine la statutul ei european si la statul de drept demontat bucata cu bucata, in ultimii doi ani, de regimul Dragnea. O Romanie care nu admite, prin urmare, sa se lase decuplata si disociata de modernitate si intoarsa in evul mediu dictatorial. 

Aceasta Romanie a aplicat deci, prin boicotul sau rasunator, palme usturatoare pe obrazul lui Dragnea, al partidului sau populist, al unei Biserici intampinate cu tot mai diminuata incredere, al unor lideri de formatiuni politice tot mai putin in stare sa citeasca situatiile corect si etic, si, deci, tot mai vrednici, dimpreuna cu partidele lor, de mefienta de care are parte si Rusia lui Putin.

Excelent ar fi fost daca presedintele Iohannis ar fi fost, macar de aceasta data, de partea poporului roman. Rau sfatuit, o data in plus, s-a pus in slujba calculului sau politic. Potrivit acestei socoteli, a vota, ca sef al statului, la acest referendum, ar fi fost optiunea castigatoare si din unghiul crestinilor fundamentalisti, si din perspectiva celor care vor o Romanie moderna, dar nu dispun de o alternativa viabila la presedintie.

Rezultatul acestei tactici, aparent atotcastigatoare, e o nouă sifonare a imaginii presedintelui, care n-a inteles nici el resortul profund al Romaniei moderne: setea de adevar si de dreptate, care nu face casa buna cu ura si cu duplicitatea.