1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Trecut, prezent şi genocid

În măsura în care ne determină viitorul, trecutul este uneori mai important decât prezentul. Iar asumarea trecutului, cu atât mai mult.

default

„Cine a început, cine a fost de vină? Dar de victimele noastre cine mai vorbeşte? Cam aşa se discuta până mai ieri în Serbia despre ce-a fost în război", relevă cotidianul german Frankfurter Rundschau.

Asemenea reflexe retorice de autoapărare şi refulare a propriei vinovăţii sunt proprii tuturor naţiunilor care comit un genocid.

Or, "rezoluţia" parlamentului din Belgrad, scrie ziarul din Frankfurt, „îi transformă pe sârbi din tabără beligerantă în naţiune. S-ar putea ca textul ei să nu fie atât de clar ca un cap de acuzare, nici să nu mişte atât de profund precum îngenuncherea (fostului cancelar) Willy Brandt în faţa monumentului comemorând victimele (evreieşti ale exterminărilor naziste) din ghetoul Varşoviei".

Decisiv e însă faptul că documentul a fost adoptat de majoritate şi nu lasă deschise portiţe de scăpare argumentative". De această dată n-a mai fost vorba „de-o concesie făcută occidentului în scopul obţinerii unor avantaje, de felul aderării la UE, ci de însăşi conştiinţa de sine sârbească".

La dreapta spectrului politic Frankfurter Allgemeine Zeitung nu se arată convins însă că parlamentarii sârbi au întreprins realmente tot ce s-a putut pentru a pune capăt relativizării crimei de la Srebrenica. În Serbia, mai notează acelaşi ziar, domneşte în continuare "contabilizarea de cadavre, asociată unei larg vehiculate opinii, potrivit căreia sârbii ar fi fost ei înşişi principala victimă a lui Miloşevici".

În fapt, "Srebrenica a fost ultima mare victorie sângeroasă a generalului Mladici, iar sârbii nu se vor putea dezbăra de acest dar otrăvit decât când îşi vor asuma necondiţionat trecutul", conchide Frankfurter Allgemeine Zeitung.

Şi Osnabruecker Zeitung regretă că parlamentarii sârbi n-au izbutit „să-i spună furiei genocidale pe numele ei, în speţă s-o califice drept genocid". În plus, cotidianul consideră că scuzele nu devin credibile decât dacă sunt urmate de fapte, precum de pildă extrădarea generalului Mladici spre a fi tras la răspundere în justiţie în faţa Curţii Internaţionale de la Haga pentru fosta Iugoslavie.

Ceea ce nu împiedică însă cotidianul din Osnabrück să elogieze gestul parlamentarilor sârbi, nu mai puţin meritoriu, potrivit ziarului, decât decizia Germaniei, de a-şi asuma după 1945 vina istorică, o decizie care a replasat-o pe un loc onorabil în Europa postbelică.

Şi preşedintele iranian Ahamdinedjad a ameninţat în repetate cu genocidul. De pildă pe israelieni. Luxemburger Wort notează în context că avertismentele occidentale la adresa Teheranului s-au dovedit până acum vorbe goale. "În ultimii ani, SUA şi UE au tot prevenit Iranul", cerându-i să renunţe la ambiţiile sale nucleare. Or, perspectiva înăspririi sancţiunilor impuse mulahilor persani trebuie susţinută prin fapte. "Dacă avertismentelor nu le urmează nimic, cei ce le lansează îşi pierd credibilitatea", subliniază cotidianul luxemburghez.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Claudia Stefan