Tratatul de reformă: O nouă şansă pentru extindere ?

"Fără Tratatul de la Lisabona nu poate exista un nou val de extindere a Uniunii Europene!" Avertismentul a fost repetat de nenumărate ori înainte de ratificarea documentului. În special statele cu cea mai mare populaţie din UE, Germania şi Franţa, s-au pronunţat împotriva unei noi extinderi înainte ca tratatul să intre în vigoare. Cancelarul federal Angela Merkel susţine:

"Avem nevoie de acest tratat pentru a putea extinde în continuare spaţiul comunitar. Tocmai extinderea Uniunii reprezintă principalul factor de stabilitate în Europa, mai ales dacă ne gândim la regiunea Balcanilor de Vest."

"Tratatul nu este garanţia unei colaborări satisfăcătoare"

Conform noului document, deciziile din multe domenii ale Uniunii Europene vor fi luate cu o majoritate simplă. O excepţie va fi însă problema extinderii: pentru integrarea unei ţări în spaţiul comunitar va fi nevoie, în continuare, de acordul tuturor statelor membre, după ani de zile de negocieri complicate. Astfel, integrarea europeană a unui stat va depinde de guvernele naţionale şi de dispoziţia acestora de a face compromisuri, subliniază Janis Emmanouilidis de la institutul "European Policy Centre" din Bruxelles:

"Un tratat reprezintă baza unei colaborări, dar acest lucru nu înseamnă că un document de calitate este garanţia unei colaborări satisfăcătoare. Viitorul depinde în primul rând de dinamica politică din interiorul unei Uniuni extinse, care va avea, poate, într-o bună zi, mai mult de 30 de state membre. Tratatul este foarte important, dar nu îi revine rolul decisiv."

Prin noul document, Uniunea ar putea chiar să devină un club mai restrâns...

La rândul lui, europarlamentarul conservator Elmar Brok opinează că reforma instituţională a Uniunii Europene a întârziat oricum foarte mult, şi adaugă:

"Tratatul de la Lisabona este de fapt premisa întârziată a celor mai recente valuri de extindere, nu baza următoarei extinderi. Acest document nu ne oferă posibilitatea de a extinde Uniunea Europeană în mod spectaculos."

Europarlamentarul conservator a amintit că, pentru început, a venit rândul Croaţiei şi al Islandei. Cu toate că negocierile cu Turcia continuă şi în prezent, ele ar putea dura încă vreo 20 de ani. Ecologistul Reinhard Buetikofer precizează că partidul său este singurul care pledează fără niciun fel de reţineri pentru integrarea Turciei în Uniunea Europeană. În opinia lui, Tratatul de la Lisabona oferă noi şanse procesului de extindere. În plus, el speră:

"Ca toată lumea să devină mai optimistă faţă de viitoarele extinderi. Desigur, fiecare pas în acest proces trebuie verificat şi analizat cât se poate de dur, fiind supus unei dezbateri serioase."

Un lucru e sigur: nu se va mai ajunge niciodată la un val de extindere de anvergura celui din mai 2004, când au fost integrate în spaţiul comunitar nu mai puţin de zece ţări. În schimb, s-ar putea chiar ca Uniunea Europeană să devină un club mai restrâns datorită Tratatului de la Lisabona, pentru că acesta permite, pentru prima dată în istoria spaţiului comunitar, ca un stat să părăsească Uniunea.

Autori: Susanne Henn / Alexandra Sora
Redactor: Rodica Binder