Tratatul şi britanicii

Miercuri, Camera Superioară a Parlamentului londonez şi-a programat adoptarea prin vot a deciziei privind ratificarea tratatului.

Autorităţile de la Londra consideră că Irlandei trebuie să i se dea timp. Atât premierul Gordon Brown, cât şi ministrul său de externe, David Miliband au subliniat că nimeni n-are dreptul să ţintuiască Irlanda la stâlpul infamiei, ori s-o izoleze din pricina votului negativ al cetăţenilor ei, întrebaţi dacă acceptă sau nu tratatul de reformă european.

Cu toate acestea, puterea laburistă, care promisese iniţial britanicilor dreptul de a se pronunţa şi ei, prin plebiscit, cu privire la acest tratat, şi-a retras promisiunile făcute insistînd asupra încheierii cât mai grabnice a procesului de ratificare în forul legislativ londonez.

„Fiecare ţară decide cum crede de cuviinţă în ce mod va continua procesul. Ca atare, Marea Britanie continuă fără întârziere acest proces în Camera Superioară. Temeiul acestui demers e clar: toate cele 27 de ţări membre ale UE trebuie să ratifice tratatul. Cu toate acestea trebuie să li se aloce irlandezilor o pauză de gândire, spre a putea avansa propuneri de soluţionare a crizei”, a opinat Gordon Brown.

Dacă majoritatea lorzilor din Camera Superioară nu-şi schimbă subit punctul de vedere, ratificarea de către britanici a tratatului european nu va mai întâmpina nici un obstacol.

Or, opoziţia de centru dreapta nu şi-a ascuns dezacordul principial faţă de poziţia guvernanţilor. Conservatorii i-au cerut premierului să dea dovadă de mai multă onestitate şi să admită cinstit că populaţia Regatului Unit nu doreşte acest tratat, după cum a subliniat William Hague, ministrul de externe al cabinetului din umbră al opoziţiei. Demnitarul conservator a subliniat că, în cazul derulării unui referendum britanic, tratatul ar fi fost respins şi de cetăţenii Regatului Unit. La fel s-ar fi petrecut lucrurile şi în alte state europene, dilema actuală fiind una principială. Intru salvarea ideii europene, care riscă să se discrediteze definitiv, „e bine ca oamenii să fie mai întâi convinşi de utilitatea unor legi europene, înainte de a se proceda la dezvoltarea instituţiilor de la Bruxelles”, a reliefat Hague, în context.

Plecând de aici, lorzii conservatori au încercat să oprească ori să tergiverseze procesul ratificării, devreme ce, potrivit lor, continuarea lui nu ar servi decât unui singur scop, în speţă intimidării irlandezilor. Opoziţia ceruse ca atare fie respingerea unei decizii favorabile, fie amânarea ei.