1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Traseism şi prostituţie: o problemă de sinceritate?

Intenţia guvernului de a oficializa traseismul politic ar trebui analizată dincolo de interesul strict partizan, căci ea aduce la iveală mari probleme nerezolvate ale politicii româneşti.

Traseismul politic a fost tratat prin lege în 2006. A fost o cale, dar poate nu e cea mai bună. Aşa cum s-a remarcat în aceste zile de dispută politică, ar fi fost nevoie ca întregul sistem de finanţare a administraţiei publice locale să fie schimbat. În definitiv, primarii şi consilierii pleacă de regulă la partidul guvernamental ca să primească mai multe fonduri pentru proiectele locale. Întregul sistem e viciat, căci oferă guvernului o putere excesivă în ceea ce priveşte repartizarea banilor. Urmările sunt teribile: o contraselecţie umană în toată administraţia locală, servilism generalizat şi, în cele din urmă, o slabă performanţă admnistrativă.

Deputata europeană Monica Macovei, nu a ezitat să remarce că asistăm nu doar la un exces al guvernului Ponta, ci la un rău mai general: ”Eu mă raportez la toată clasa politică. Eu nu mă raportez la faptul că PSD vrea acum, prin glasul dlui Dragnea, să ia primari de la PDL. Nu, eu spun: toţi sunt la fel, toată clasa politică este la fel şi toţi fac la fel când sunt la putere. Vor să ia primari din alte părţi. Şi asta trebuie să se oprească, pentru că primarii sunt acolo aleşi ca să slujească şi să servească oamenii şi interesele oamenilor. Şi, ca atare, nu trebuie să-i obligi să se ducă cu căciula în mână ca să ia bani, fonduri europene sau fonduri naţionale, ca să-şi facă proiectele.”

Este de semnalat şi intervenţia consilierului prezidenţial Sebastian Lăzăroiu care caută la rândul său să depăşească partizanatul strict: ”De ce pleacă cei mai mulţi primari? Pentru că sunt nişte cerşetori la poarta baronilor şi guvernului. Pentru că nu primesc bani decât dacă slujesc politic puternicii zilei. Dar de ce nu au primarii bani? Pentru că nu există o descentralizare reală, pentru că avem localităţi falimentare, care nu se pot auto-susţine financiar, pentru că teritoriul Romaniei este încă organizat comunist, ca pe vremea lui Ceauşescu. Şi asta se întâmplă pentru că o clică organizată în partide nu are niciun interes să-i elibereze pe aceşti sclavi trişti.”

Nu e lipsit de semnificaţie că cei care abordează problema în întreaga ei amploare nu sunt angajaţi direct în campania electorală sau preferă, ca Monica Macovei, o campanie din afara partidelor şi întrucâtva împotriva lor. Dar a vedea adevăratele cauze nu înseamnă a accepta o acţiune guvernamentală incorectă atât în formă cât şi în fond. Să remarcăm mai întâi că ea abrogă o interdicţie cu aerul că o lasă în vigoare. A suspenda legea din 2006 pentru două săptămâni legitimează un precedent care va face ca ea să fie pusă între paranteze periodic pentru a permite, după fiecare rând de alegeri, o reaşezare a administraţiei locale. Ar fi mult mai rău decât înainte de 2006, căci migraţia nu doar că ar fi tolerată, dar ar deveni o practică rituală, oficializată, de natură să minimalizeze alegerile.

Dar există şi un mare viciu de fond: ordonanţa anunţată de Liviu Dragnea caută să scoată la lumina zilei cele mai rele înclinaţii ale vieţii politice care se desfăşurau până acum în ascuns. Într-un anumit sens, ea seamănă cu legalizarea prostituţiei. De altfel, argumentele lui Liviu Dragnea sau ale premierului Ponta sunt de aceeaşi natură: fenomenul există, el se manifestă oricum, aşa încât ar fi mai bine să fie oficializat şi reglementat. La fel ca şi în cazul prostituţiei, legalizarea traseismului invocă ”ipocrizia” opozanţilor. Argumentul, principal este, prin urmare, acela al sincerităţii şi toleranţei. Dar nu cumva legile sunt făcute pentru a trasa limite şi a îngrădi pulsiunile distructive pentru corpul social? Nu au ele rostul de a induce vieţii publice o formă de disciplină? Revărsări de "sinceritate" vor fi mereu, dar ele trebuie privite ca excepţii.