Tranziţii grele

„Cei mai mulţi germani vor o mare coaliţie Între creştin-democraţi şi social-democraţi”, anunţă azi berlinezul Die Welt comentând sondajele de opinie potrivit cărora stânga, condusă de cancelarul Schroeder a recuperat teren în faţa creştin-democraţilor şi liberalilor. Ziarul respinge categoric o atare opţiune, arătîndu-se îngrozit de eventualitatea unei rezultat al scrutinului determinat de frica electoratului de schimbări de proporţii în Germania.

Cotidianele germane mai abordează pe larg întâlnirea de la Berlin a preşedintelui Rusiei, Vladimir Putin, cu prietenul său Gerhard Schroeder, cotând vizita şi anunţul construcţiei unei conducte de gaz ruso-germane drept ajutor electoral acordat de liderul de la Kremlin amicului său social-democrat. În fine, analiştii atrag atenţia asupra complicaţiilor electorale şi constituţionale iscate de moartea unei candidate de extremă dreaptă din Dresda. Dispariţia ei din cursă riscă să amâne publicarea rezultatului scrutinului parlamentar german de la 18 septembrie, dacă nu chiar să-l răstoarne, în cazul în care ar fi strâns, iar cei aproximativ 220.000 de mii de alegători din circumscripţia estgermană vor vota „strategic”.

Spaţii ample se mai acordă implicării, potrivit unui raport independent, a secretarului general al ONU, Kofi Annan în scandalul de corupţie iscat de deturnarea în buzunarele unor funcţionari ai Naţiunilor Unite a fondurilor provenite din programul ţiţei contra alimente. În epoca regimului Saddam Hussein programul fusese menit să le uşureze soarta irakianilor afectaţi de embargoul internaţional. Ziarul de stânga muenchenez Sueddeutsche Zeitung admite erorile comise de Annan, dar consideră că ponderea meritelor acumulate de şeful organizaţiei mondiale ar depăşi greutatea greşelilor pe care le-a săvârşit. Alte ziare, precum The Times din Londra sugera recent că „singura lui reacţie onorabilă” este demisia. Wall Street Journal din New York relevă că „în faţa în cele mai ample fraude” din istorie, „nici măcar cei mai înverşunaţi critici ai Naţiunilor Unite n-ar fi putut inventa ce dezvăluie raportul Volcker”, pe marginea malversaţiunilor de la cartierul general al organizaţiei mondiale.

Malversaţiile, fraudele, delapidările şi în genere corupţia joacă un rol cheie şi în analizele consacrate prăbuşirii primului guvern ucrainiean dat de revoluţia orange. Această „revoluţie îşi înfulecă fiii”, remarcă Neue Zuercher Zeitung din Elveţia. Sueddeutsche Zeitung regretă „despărţirea perechii de vis Iuşcenko Timoşenko”, şi menţionează „intrigile” care au pus capăt miturilor create în cursul demonstraţiilor în masă de pe maidanul din Kiev. „Noua elită ucraineană s-a văzut divizată de caracterele şi poziţiile prea divergente ale membrilor ei”, iar Iuşcenko, e de părere ziarul, a avut şi un motiv politic pentru înlăturarea din funcţie a Iuliei Timoşenko. „Intrucât UE a refuzat să ofere Kievului o perspectivă de aderare”, Iuşcenko s-ar fi văzut nevoit să-şi amelioreze relaţiile cu Moscova. Or, „Kremlinul reacţionează alergic la şefa Guvernului”. Cu atât mai mult cu cât „Timoşenko încercase să limiteze influenţa concernelor energectice ruseşti asupra politicii ucrainiene”. Incât „fostul erou al revoluţiei orange a revenit la echilibristica între est şi vest practicată de predecesorul său, Kucima”, subliniază Suedeutsche Zeitung. Şi Frankfurter Allgemeine Zeitung publică o amplă analiză pe această temă, din care reiese importanţa grupurilor de interese economice aflate în spatele reprezentantului oligarhilor, Poroşenko, rivalul cel mai serios al Iuliei Timoşenko. „Şefa executivului se pronunţase pentru o amplă reprivatizare a concernelor vândute pe preţuri de nimic” clienţilor şi rudelor fostului preşedinte Kucima, în vreme ce şeful Consiliului de Securitate ucrainean, dotat de preşedinte cu autorităţi excesive, refuzase, împreună cu Iuşcenko, acest program. Ambii au încercând permanent să frâneze elanul reformist al Iuliei Timoşenko. Că Ucraina e de parte de a fi un stat de drept reiese şi din comentariul dedicat subiectului de ziarul berlinez Die Welt. Cotidianul îl citează pe politologul ucrainian Vadim Karasiov, potrivit căruia „revoluţia orange s-a sfârşit”. Această revoluţie paşnică, adaugă alt expert, „n-a creat nici instituţii noi, nici tribunale”. Odată în plus devine evident (ca şi în celelalte state central-şi esteuropene ex-comuniste că „tranziţia de la totalitarism sau regimuri autoritare la o conducere bazată pe consens şi reguli univoce, însoţite de mecansime de verficare, control şi reechilibrare e net mai greu de înfăptuit decât părea, fiind mai dificilă chiar decât trecerea de la economia planificată la cea de piaţă”.