1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Traian Băsescu închis în litera Constituţiei

Preşedintele Traian Băsescu a deschis drumul unei confruntări politice dure, desemnînd un prim ministru în dezacord cu opţiunile majorităţii parlamentare.

default

Preşedintele a ignorat propunerea coaliţiei majoritare, prevalîndu-se de prevederile Constituţiei. El avertizase încă de miercuri că nu se va abate „de la litera“ Constituţiei care îi îngăduie, dacă nu chiar îi „prescrie“ să ia o decizie independent de voinţa partidelor. Oponenţii au replicat că preşedintele are acest drept, dar numai după ce a consultat partidele şi aşadar în limitele definite de majoritatea politică. Cine are dreptate? Ne întoarcem la vechea dispută privitoare la cine îl desemnează cu adevărat pe primul ministru ? Partidele majoritare sau preşedintele ?

La prima vedere disputa se trage din faptul că textul Constituţiei nu este destul de clar şi că el lasă loc la prea multe interpretări. Am să arăt că nu este aşa.

Constituţia descrie în linii generale care sînt atribuţiile preşedintelui, vorbeşte despre consultări cu partidele, dar nu intră în amănunte. Rămîne în textul Constituţiei un spaţiu destul de larg de nedeterminare, pentru că legea fundamentală nu poate pur şi simplu să descrie chiar toate gesturile, actele şi raţionamentele politice care premerg unei decizii. Dacă o Constituţie ar încerca să facă acest lucru, ar fi cu siguranţă, una nedemocratică. România, sfîşiată de atîtea dispute constituţionale, va ajunge mai devreme sau mai tîrziu, să modifice Constituţia actuală, dar ar fi cu siguranţă o greşeală să reglementeze totul în cele mai mici amănunte, pentru că viaţa politică ar fi astfel transformată într-o succesiune de acte mecanice, iar libertatea şi discernămîntul moral ar fi eliminate.

Chiar dacă alte constituţii sînt mai bine redactate, nu descriu nici ele totul în toate detaliile. În cazul lor există însă avantajul unei tradiţii democratice şi a unor cutume, există altfel spus, conştiinţa faptului că anumite lucruri se fac sau nu se fac, fără să existe neapărat o regulă scrisă.

Or, acum, în situaţia de faţă, preşedintele Traian Băsescu declară că nu se va îndepărta de la litera Constituţiei. Formal şi la o privire de primă instanţă, preşedintele are dreptate să spună că el desemnează un prim ministru şi nu partidele, că de la el, din intimitatea reflecţiei sale morale, izvorăşte o propunere şi nu de la membrii Parlamentului. Atîta numai că ceea ce se întîmplă în intimitatea reflecţiei sale morale nu poate fi ceva arbitrar sau discreţionar. Aşa cum am spus, Constituţia nu descrie aceste detalii, nu arată ce înseamnă concret consultarea partidelor şi care ar trebui să fie criteriile selecţiei unui premier, dar în locul acesta gol şi nedeterminat ar trebui să stea mereu discernămîntul moral şi politic.

Dacă un preşedinte are convingerea fermă, bazată pe experienţa sa şi pe un proces complicat de deliberare, că partidele opozante duc ţara pe un drum greşit, el are prerogativa constituţională de a provoca, după o procedură mai complicată, dizolvarea Parlamentului. Textul Constituţiei îi oferă, prin urmare, preşedintelui o deplină suveranitate, dar îi pretinde totodată, neexplicit, şi o deplină responsabilitate.

În cazul de faţă, preşedintele Traian Băsescu a intuit perfect care este natura presiunii care apasă asupra sa şi care este responsabiliatea care i se cere prin spiritul, şi nu prin litera, Constituţiei. El a înţeles că nu e destul să comunice o propunere, ci că este nevoie, într-un context de confruntări politice dure, să aducă şi o justificare publică. Aşa se face că Traian Băsescu a redescris contextul politic şi a trasat profilul general al viitorului prim ministru. Traian Băsescu a înţeles să-i facă părtaşi pe cetăţenii ţării la procesul intim de deliberare morală şi politică şi a vorbit despre criză, despre urgenţa unor măsuri economice şamd. Dar abia acum intervine adevărata problemă. Preşedintele nu a fost suficient de convingător. Pe de o parte nu a fost pentru nimeni clar de ce primul ministru trebuie să fie economist cu stagii la FMI (pînă acum primul ministru, pe care l-a susţinut fără rezerve, fusese jurist, iar ministrul de Finanţe nici nu avea distincţii academice, fiind mai curînd un om cu experienţa economiei practice). Iar pe de altă parte opozanţii săi au făcut şi miercuri şi joi declaraţii solemne privind angajamentul lor de a respecta contractul încheiat cu creditorii externi.

Preşedintele Traian Băsescu a adoptat o decizie politică care duce la agravarea crizei politice, dar nu a reuşit să convingă că la baza deciziei sale se află o serioasă opţiune morală şi un veritabil discernămînt.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Laurenţiu Diaconu-Colintineanu