Traian Băsescu preia controlul reformei

Preşedintele a anunţat lapidar care vor fi temele consultării de marţi : reducerea cheltuielilor publice în administraţia publică centrală şi locală; creşterea nivelului de absorbţie a fondurilor comunitare; legislaţia achiziţiilor publice; proiectul de revizuire a Constituţiei; procesul de descentralizare.

Agenda este deja impresionantă.

În formule administrative, enunţul conţine de fapt întreaga „reformă a statului“ de care a vorbit Traian Băsescu în campania electorală.

Aşa cum a lăsat să se înţeleagă într-o emisiune de televiziune de săptămîna trecută, preşedintele va trata cu prioritate urgenţa măsurilor de austeritate bugetară. Exemplul dramatic al Greciei a aşezat în faţa României un nou averstisment şi i-a insuflat, se pare, o nouă angoasă. „Mi se pare inadmisibil ca în 2011, cînd terminăm actualul acord cu FMI, să luăm alt credit ca să plătim salarii şi pensii“, a spus Preşedintele.

De fapt, subiectul este în bună măsură o restanţă de anul trecut. De la încheierea acordului cu FMI a fost anunţat un plan foarte exact, întins pe mai mulţi ani, de reducere a ponderii cheltuielor cu salariile, dar Guvernul a amînat să ia măsuri categorice în plină campanie electorală.

De aceea preşedintele este întrucîtva dator acum să impulsioneze reformele. Aflat la ultimul său mandat, Traian Băsescu nu mai are motive să se teamă. De altfel, el a schiţat deja o distanţare faţă de Guvern şi faţă de propriul partid care, pînă la un punct, ar putea continua.

Subiectul absorbţiei fondurilor comunitare nu este nici el mai puţin însemnat, întrucît România riscă pur şi simplu să piardă avantajul cel mai important care decurge din integrarea europeană.

Dar absorbţia fondurilor este legată strîns de subiectul regiunilor de dezvoltare şi de cel al descentralizării. De aceea, consultările de marţi ar putea fi hotărîtoare pentru cursul politicii româneşti din următorii ani. Dacă preşedintele va reveni asupra unei idei mai vechi, privitoare la regionalizare (adică la o nouă împărţire administrativă a ţării), atunci ar putea exista premise pentru un progres real.

Regiunile actuale sînt ficţiuni cartografice şi el nu pot impune judeţelor o linie de dezvoltare cu atît mai mult cu cît sînt prea mari şi neomogene.

Atîta doar că regionalizarea ar putea ridica noi întrebări cu privire la oportunitatea unui Parlament monocameral. O reală descentralizare a regiunilor ar face simţită nevoia ca acestea să aibă o reprezentare parlamentară. În orice caz, se poate vedea de pe acum că întîlnirea de marţi ar putea fi un moment de cotitură în politica românească.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Rodica Binder