Tragedii cu final deschis

Grecia este ameninţată de un dublu dezastru, crede DER SPIEGEL şi explică de ce: pentru a cîştiga încrederea partenerilor europeni, ea trebuie să strîngă şi mai mult cureaua, dar această cură radicală strangulează creşterea economică şi sporeşte nevoia de noi împrumuturi. Prin urmare - cine speră că drama elenă va lua curînd sfîrşit este un naiv.

Dar ce cred experţii? Din perspectivă economică, intenţia de a salva Grecia cu orice preţ - bazată pe o măreaţă idee politică - nu este întru totul lipsită de sens, sună, încurajator, comentariul apărut în TAGESZEITUNG, care susţine următorul argument: cele 27 de state ale Uniunii Europene ar alcătui cea mai mare forţă economică a lumii, dacă ar fi unite.

Există specialişti economici ale căror vulgare profeţii negative ar putea grăbi catastrofa. Numai că şi cei care, cu sînge rece, încearcă să calmeze spiritele, ar putea în aceeaşi măsură favoriza dezastrul, ripostează DIE PRESSE.

State precum Grecia, Portugalia şi Irlanda au respins în repetate rînduri planurile de salvare, pînă cînd apa le-a ajuns la gît obligîndu-le să strige după ajutor, ceea ce este de înţeles, date fiind metodele de lucru ale pieţelor financiare. Fiindcă deîndată ce angajamentul respectivei ţări în zona euro cade sub semnul îndoielii, dobînzile creditelor explodează.

În astfel de situaţii, sinceritatea costă foarte scump, deduce DE VOLKSKRANT menţionînd că, deîndată ce adevărul iese la suprafaţă, el este cotat ca fiind începutul sfîrşitului. Din care cauză, politicienii trebuie să se zgîrcească cu darea lui la iveală.

Să fi fost acesta motivul pentru care aşa-numita întîlnire secretă destinată planurilor de salvare a Greciei a stîrnit un val de consternare - aşa cum constată din nou deja citatul DER SPIEGEL?

Tot adevărul despre adăpostirea lui Osama bin Laden de către Pakistan doreşte, în schimb, să afle preşedintele Obama, a cărui exigenţă e legitimă devreme ce pactul dintre Washington şi Islamabad nu este reziliabil, opinează DER STANDARD.

Ideea ziarului austriac este reluată şi argumentată de cotidianul economic german, HANDELSBLATT: Dacă America ar putea ce vrea, demult ar fi lăsat Pakistanul în voia sorţii. Numai că Pakistanul posedă 100 de focoase nucleare, se învecinează cu Afganistanul şi adăposteşte terorişti. Iar Washingtonul, independent de preşedintele care a locuit la Casa Albă, nu a priceput niciodată cu adevărat cum funcţionează acest stat, care odinioară, sub dominaţia britanică, făcea parte din India. Din care pricină, politica americană faţă de Pakistan a fost una cu suişuri şi coborîşuri.

Pe lîngă flagelul terorismului bîntuie prin lume şi cel al sărăciei. Dar, independent de idealul unei bunăstări pentru toată lumea, perdeaua foametei separă pe glob ţările în cele ale lumii întîia şi a treia, scrie LUXEMBURGER WORT comentînd conferinţa de combatere a pauperităţii, desfăşurată la Istanbul. Nu este nevoie de prea mult pentru a le apropia pe cele dintîi de ultimele, iar metodele, schimburile comerciale corecte, investiţiile în educaţie, în agricultură, în industrie şi informatică au fost frecvent şi demult formulate. Ceea ce lipseşte este voinţa politică, socială, economică - şi chiar cea personală spre a se remedia situaţia!

Autor: Rodica Binder

Redactor: Petre M. Iancu