Tragedia sclaviei pe plantaţie

Cazul, fără precedent în analele istoriei moderne a fărădelegilor comise în Marea Britanie nu e pur şi simplu doar scandalos. E strigător la cer. Şi e revoltător nu numai din perspectiva neglijenţei autorităţilor de la Londra, care, fie şi într-un târziu, au sfârşit, lăudat fie Cerul, prin a-i găsi şi salva pe unii dintre aceşti copii înrobiţi.

Sclavia acestor micuţi e doar o felie foarte râncedă din pâinea rea care li se dă multor copii români s-o mănânce zilnic. Tragedia lor are moduri şi chipuri dintre cele mai felurite.

Din când în când ea irumpe în tihnita noastră existenţă, euforizată de râsetele zglobii ale fetelor şi băieţilor noştri care râd cu gura până la urechi destinzându-se la desene animate. Bunăoară sub forma ştirii despre sinuciderea unor copii, lăsaţi de izbelişte de proprii lor părinţi care şi-au luat lumea în cap, ca să caute de lucru undeva în occident.

Ni se pare adesea destul că ştim că principalele cauze ale acestui exod modern sunt preponderent economice şi sociale. Mulţi dintre noi s-au obişnuit pur şi simplu cu ideea că sărăcia, ca un blestem al cerului, împinge mame şi taţi să-şi părăsească odraslele. Cine oare se mai revoltă când află că aceşti copii ajung fie în stradă fie pe mâna unor rude îndepărtate, prea puţin dornice sau capabile să se îngrijească de ei.

Pe mulţi îi lasă indiferenţi că unii din aceşti copii sfârşesc prin a se îmbolnăvi sau chiar a fi ucişi din imprudenţă, cu otrăvitoare leacuri băbeşti, de bunici pe cât de binevoitoare pe atât de nătânge.

La umbra indiferenţei noastre groase se lungeşte în neştire lista băieţilor şi fetelor care n-au apucat pubertatea, dar plonjează în depresii atât de adânci încât ajung să-şi ia viaţa cu mult înainte de a începe cu adevărat s-o trăiască. Că efectele acestui migraţionism modern riscă, acumulate să echivaleze cu un cataclism pentru generaţii întregi şi pentru viitorul naţiunii române se ştie, sau e lesne de întrevăzut.

La fel de simplu de constatat e că tragedia acestor copii adumbreşte şi mai mult imaginea unei societăţi româneşti a cărei clasă politică şi elită mediatică se bate constant în piept, afişându-şi cu mult tam-tam prezumtivul patriotism. Asta în timp ce aleşii naţiunii şi formatorii ei de opinie îi abandonează voioşi pe aceşti copii, fără să resimtă nici cea mai vagă remuşcare "părintească", devreme ce sunt ocupaţi până peste cap cu treburi mai urgente, precum o nouă suspendare a preşedintelui, sau a enşpea moţiune de cenzură.

E de-a dreptul incredibil că tragedia copiilor traficaţi, vânduţi, înrobiţi, siliţi să se prostitueze ori să se spetească pe sume derizorii trudind în cele mai degradante şi mai grele munci n-a devenit nici până azi, prioritatea absolută a guvernanţilor români. Aceşti copii, domnule preşedinte, departe de a trăi bine, cum le-aţi urat românilor, subzistă, dacă au noroc, precum Oliver Twist în cartea lui Charles Dickens despre ororile capitalismului sălbatic din Anglia victoriană. Subzistă în condiţii de o mizerie inimaginabilă. Ei n-au, fireşte, nevoie de compătimire. Ci de fapte şi de legi care să le redea copilăria şi o şansă cât de mică de a deveni adulţi.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Medana Weident