Trădare sau înţelepciune?

Prim-vicepreşedintele PDL, Cristian Preda, se distinge adesea de restul colegilor săi de partid printr-o anume rigoare profesională. Profesor de ştiinţe politice cu un doctorat obţinut cu Pierre Manent, Cristian Preda, în ciuda unor excese care fac nota comună a politicii româneşti, este mult mai atent la teoria politică şi la dreptul constituţional decât alţi militanţi, preocupaţi exclusiv de eficacitatea practică şi de efectul imediat al unui calambur electoral. Aşa se explică de ce uneori adoptă poziţii în dezacord cu propriul partid, la limita disidenţei.

În orice caz prin comparaţie cu stilul intratabil al acelora care conduc comunicarea publică a partidului, ca Traian Ungureanu, ceea ce spune uneori Cristian Preda sună a trădare. Pe lângă radicalii care dau de înţeles că adevărul lor este nelimitat, deputatul european poate da impresia că face concesii prea largi adversarului. În realitate nu este deloc aşa, atâta doar că el pare să accepte că argumentaţia publică trebuie să fie logică şi acţiunea politică încadrată de norme scrise şi nescrise. Ceea ce a stricat în cea mai mare măsură comunicarea publică a fostului partid de guvernământ a fost înclinaţia sofistică şi tentaţia calamburului facil, spectacolul unei retorici goale care ţintea mai curând la discreditarea adversarului decât la argumentarea propriilor poziţii.

În acest context o poziţie moderată, una care înţelege să se autolimiteze se distinge cu uşurinţă. Cristian Preda, de pildă, a atras atenţia prin afirmaţiile sale legate de urmările alegerilor din decembrie şi care fac notă discordantă cu ambianţa din partid şi cu tonul surescitat al presei partizane. Dacă unii susţinători ai preşedintelui, de exemplu îl îndeamnă astăzi în articole publicate pe mari platforme media, să nu ţină seama de rezultatul votului, Cristian Preda, care este şi prim-vicepreşedinte al PDL, a făcut o declaraţie care ar putea să-i dezamăgească. „Cred – a spus el – că după alegeri, în funcţie de scor, preşedintele va ţine seama, aşa cum a anunţat, de interesul naţional. Acesta presupune, între altele, evitarea unei crize politice de amploare, precum cea din vară”. (Ziare.com)

Fără să intrăm în amănunte constituţionale, este clar că profesorul Preda acceptă o lectură a Constituţiei care să nu îl descalifice în mediile academice. Dacă în politică nimic nu te poate compromite, nici furtul, nici trădarea, nici minciuna, în spaţiul redus, dar exigent al inteligenţelor reale lipsa de scrupul intelectual nu se iartă. O lectură onestă este o problemă hermeneutică mai înainte să fie una politică. Morala este o chestiune de rigoare logică, mai înainte să fie o relaţie între persoane. Iată de ce o educaţie bună este mereu indispensabilă, căci ea te învaţă în primul rând cum să te limitezi pe tine însuţi.

Dincolo de aceste considerente, care pălesc cu siguranţă în faţa urgenţei politice imediate, declaraţiile lui Cristian Preda ar putea fi considerate un scandal în tabăra prezidenţială, din moment ce, în pofida sentimentelor partizane, el sugerează preşedintelui că o „abdicare” este legitimă şi conformă cu interesul naţional.