Totul este posibil?

Că diferenţele de strategie şi program nu constituie neapărat un impediment în forjarea unor noi alianţe o demonstrează coalizarea partidelor social-democrat şi naţional-liberal. PSD şi PNL sunt coresponsabile ale modului dezastruos în care a fost dusă politica bugetară (românească) în 2008, făcînd necesară o intervenţie Uniunii Europene şi a Fondului Monetar, scrie SÜDDEUTSCHE ZEITUNG în ediţia sa online. Ziarul din München se referă şi la a treia formaţiune, (Partidul Conservator) nu prea influentă, alăturată noului cuplu.

În eventualitatea unei schimbări a puterii - îşi continuă ziarul bavarez analiza scenei politice româneşti - observatorii nu se aşteaptă la transformări fundamentale. Cele mai grave probleme ale ţării, mai ales corupţia şi scandaloasele carenţe în justiţie, nu au fost pînă acum cîtuşi de puţin abordate mai eficient de către liberali şi de către social-democraţi decît au făcut-o democraţii, actualul partid aflat la guvernare. Ambele tabere se disting mai degrabă prin repetatele scandaluri izbucnite în interiorul lor. Unul din cele mai flagrante cazuri este cel al fostului premier social-democrat Năstase, care a izbutit pînă acum să tergiverseze un demult scadent proces împotriva sa. Iar acesta este în fond şi unul din motivele pentru care primirea României în spaţiul Schengen(…) este respinsă de către guvernele occidentale ale unor membre ale Uniunii Europene.

Mai clar nici că putea fi descrisă, pe înţelesul cititorului german, situaţia ţării.

Corupţia nu este doar endemică ci are sistem - dă la rîndul său de înţeles publicistul Karl-Peter Schwarz într-un editorial apărut pe prima pagină a cotidianului FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG. Autorul porneşte de la cazul României şi Bulgariei, cărora accesul în spaţiul Schengen le-a fost amînat. Ziaristul se opreşte asupra anevoioaselor negocieri de aderare a Croaţiei la Uniunea Europeană, menţionează împuşcarea a trei persoane la demonstraţiile antiguvernamentale de la Tirana, spre a ajunge la concluzia că în toate cazurile enumerate, este vorba de corupţie şi de modalităţile combaterii ei. Articolul de fond avansează însă şi o întrebare: cînd va urma prima ţară din sud-estul Europei, exemplul Tunisiei şi al Egiptului.? Textul integral al analizei lui Karl-Peter Schwarz îl puteţi accesa, în traducere, în ediţia online a programului nostru.

Iar dacă Egiptul s-a decis să întoarcă pagina era de aşteptat ca Europa să-i sară în ajutor. Numai că, minată de interese naţionale, temîndu-se de orice schimbări în vecinătatea ei sudică, Europa rămîne pe mai departe în expectativă - deplînge DIE PRESSE.

Mai grav încă, întregul occident este pe cale să neglijeze o revoluţie, pe care el însuşi a revendicat-o în repetate rînduri. Ceea ce se întîmplă acum în Egipt şi Tunisia constituie o mare şansă şi pentru că nu toate se derulează conform aşteptărilor occidentului, ci sunt rezultatele unor voinţe sociale proprii de schimbare şi, în consecinţă, democratice în cel mai autentic sens al cuvîntului - relevă LEIPZIGER VOLKSZEITUNG.

Nu prin grila unor scheme rigide, ci dintr-o perspectivă cu totul nouă se cere evaluată epoca ce prinde acum contur în lumea arabă, recomandă LA CROIX. Ziarul atrage însă atenţia asupra necesităţii conservării unor principii precum dialogul, respingerea violenţei, prezervarea libertăţii, mai ales a aceleia religioase. Importantă este însă şi răbdarea. Elaborarea noii arhitecturi politice a lumii arabe necesită timp, conchide ziarul francez citat.

Timp, precauţie şi nicidecum un optimism exacerbat - recomandă DIE WELT pe prima pagină, semnalînd că în Orientul Apropiat, fie că observatorii se află la Ierusalim, Cairo sau Amman, ei privesc spre ceea ce s-a petrecut în Iran în 1979. Acolo, după o gesticulaţie democratică, scenariul a devenit unul apocaliptic şi inevitabil cînd preşedintele american de-atunci, Jimmy Carter, s-a dezis de Şahul Iranului, după ce acesta, ani buni la rînd, i-a furnizat Americii petrol la preţuri avantajoase şi a apărat valorile occidentului. Aiatollahii au dovedit atunci că progresul „made in America” este reversibil, că democraţia nu este infailibilă. Revoluţiile au neplăcutul obicei de a-şi devora copiii. Nu este obligatoriu să se întîmple de fiecare dată, dar se poate totuşi …întîmpla, emite sentenţios autorul editorialului.

Autor: Rodica Binder

Redactor:Petre M. Iancu