1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Cultură

"Totul este de mai multe feluri..."

Chiar şi clopotele bisericilor româneşti, săseşti şi ungureşti sună diferit: Claudiu Florian prezintă un spaţiu transilvan în care multiculturalitatea este atât de firească, încât termenul nici nu trebuie menţionat.

default

Imagine din Transilvania

În Transilvania, brazii de Crăciun erau obişnuiţi să fie lăudaţi în mai multe limbi. Protagonistul romanului cu caracter autobiografic "Zweieinhalb Störche - Roman einer Kindheit in Siebenbürgen" (Două berze şi jumătate - Romanul unei copilării în Transilvania) constată de mic, că varianta românească a colindei este mai susceptibilă la frumuseţea pomului de Crăciun decât cea germană, care îl numeşte mai sec "Tannenbaum" (brad), lipsită de epitete generoase. Colinda germană este cântat de bunica micuţului personaj principal, membră a comunităţii saşilor transilvăneni şi cea românească de bunicul român. "Limbile cântecului ne despart însă mult mai puţin decât ne uneşte melodia", constată copilul bilingv, pentru care această diversitate a devenit un element cât se poate de firesc.

Coexistenţa identităţilor culturale şi lingvistice multiple

Astfel, în satul transilvan al anilor 70, copilul ştie deja că "totul este de mai multe feluri": de la clopotele bisericilor şi oamenii care aparţin comunităţilor etnice diferite şi vorbesc limbi diferite, până la focul din sobele diferite din casa bunicilor. Nu este însă o lume a înstrăinării, ci un spaţiu în care tocmai coexistenţa unor identităţi culturale şi lingvistice multiple marchează o anumită familiaritate. Această atmosferă a Transilvaniei zugrăvite de Claudiu Florian aminteşte de romanele preotului luteran Eginald Schlattner, în care coexistenţa etniilor şi respectul elementar faţă de "celălalt" sunt ceva firesc.

Ameninţarea comunistă tulbură idilicul orăşel transilvan

Elementul străin tulbură universul copilăriei protagonistului prin intermediul televizorului, din care se aud cuvinte pe care copilul bilingv nu le înţelege adesea, deşi sunt rostite în limba română: lozincile goale ale regimului comunist. Cuvintele pe care le înţelege mai bine provin din micuţul aparat de radio, îndrăgit de întreaga familie care ascultă cu sufletul la gură emisiunile postului Europa Liberă. Regimul comunist umbreşte şi lumea aparent idilică a copilului: tatăl, un talentat regizor de teatru la Bucureşti, îşi pierde postul din motive politice, iar bunicii sunt în pericol să-şi piardă casa, care urmează să fie naţionalizată. La rândul ei, povestea bunicilor atinge istoria tragică a deportării germanilor din România în Uniunea Sovietică: jandarmul român se însurase cu soţia sa de origine săsească pentru a o salva de la deportare. Mai târziu, a refuzat să colaboreze cu Securitatea şi a fost nevoit să lucreze până la pensie într-o fabrică de ciment.

Inocenţă şi profunzime în abordarea unor probleme complexe

Ca nişte magicieni misterioşi apar în orăşel din când în când, în Mercedesuri albe, unchii din "ţara basmelor" Germania. Pe lângă mult râvnitele maşinuţe de jucărie pentru micuţul protagonist, cei doi aduc şi reviste porno pe care le schimbă pe benzina vândută doar pe raţie. Copilul crede însă că mirifica Germanie "trebuie să fie un loc foarte trist", pentru că saşii plâng mereu înainte să plece acolo, chiar şi cei care au venit în vechea patrie doar pentru o scurtă vizită.

Din perspectiva înduioşătoare a copilului, Claudiu Florian reuşeşte să tematizeze cu o profunzime ieşită din comun probleme politice, istorice şi sociale, fără a renunţa niciodată la umorul fin şi inocent care străbate întregul roman. Diplomatul în vârstă de 39 de ani, originar din localitatea transilvană Rupea, este un povestitor înnăscut. Universul multicultural al Transilvaniei anilor 70 reînvie şi prin intermediul limbajului. Claudiu Florian foloseşte multe cuvinte şi expresii tipice ale germanei vorbite de saşii transilvăneni, dar şi propoziţii întregi în limba română şi chiar în dialectul săsesc, conferindu-i cărţii o autenticitate ieşită din comun. De altfel, permanenta mişcare între mai multe limbi şi culturi nu i-a fost niciodată străină: pe lângă educaţia bilingvă, actualul ataşat de presă al Ambasadei României de la Berlin a studiat la Bucureşti, Bielefeld şi München şi a tradus deja în acea perioadă autori englezi şi germani în limba română, printre care Hermann Hesse.