1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Totul e bine...

Rodica Binder29 martie 2006

Totul e bine cînd se termină cu bine - este enunţul care ar putea glosa cazul Abdul Rahman, condamnat la moarte în Afganistan pentru simpla vină de a se fi convertit de la islam la creştinism, dar în cele din urmă „iertat” , sub considerentul că ar fi”debil mintal” şi sub presiunea protestelor internaţionale.

https://p.dw.com/p/B11j

Cazul Rahman este emblematic pentru relaţiile dintre cele două religii monoteiste din care motiv el este intens comentat azi în ziarele germane şi străine. WIESBADENER KURIER subliniază dificultatea coabitării celor două religii din cauza intoleranţei generate de politizarea islamului dar mai ales din cauza incompatibilităţii dogmelor arhaice ale „schariei” cu charta Naţiunilor Unite, cu codexul drepturilor elementare ale omului pe care ziarul german le citează: libertatea religioasă, libertatea de opinie (a se vedea şi scandalul caricaturilor) egalitatea în drepturi a femeii cu bărbatul. Faptul că Rahman a scăpat de pedeapsa capitală doar fiincă a fost declarat” debil mintal” este la fel de grav pe cît este condamnarea bietului convertit: dacă ar fi fost sănătos, i-ar fi stat capul unde îi stau picioarele rezultă din articolul apărut în FULDAER ZEITUNG. Îngrijorătoare este lentoarea cu care tocmai Afganistanul - despre care s-a afirmat că ar fi primit „răsadul democraţiei „ se desparte de arhaicele precepte şi dogme islamice . Prin urmare, constată FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG , în ţara din Hindukuş nu se va instala prea curînd libertatea de a opta sau renunţa la anumite convingeri şi practici religioase. Iar dacă Italia şi landul Saar din Germania s-au declarat dispuse să-i ofere azil politic creştinului Abdul Rahman notează PFORZHEIMER ZEITUNG - să nu ne amăgim: Afganistanul trebuie să-şi clarifice cît de curînd posibil poziţia şi relaţiile faţă de drepturile omului – în accepţiunea lor universală.

Dacă tăcerea e de aur dialogul ar putea fi de argint, titra azi un ziar german ipoteza reluării dialogului israeliano- palestinian în urma alegerilor. Faptul că cetăţenii statului evreu nu au ales un partid extremist – deşi în ţinuturile palestiniene guvernează Hamasul, o formaţiune extremist-teroristă – demonstrează că sentimentul imposibilităţii ieşirii din impas este mai puţin puternic în regiune decît ne-am temut scrie THÜRINGER ALLGEMEINE. Cel puţin pînă la ora actuală, scrutinul parlamentar din Israel , deşi desfăşurat în umbra lui Scharon , cum scrie BASLER ZEITUNG , îşi datorează rezultatele meritelor lui Olmert crede TIMES şi aduce o rază de speranţă în orizontul destul de înnorat din Orientul Apropiat conchide WESTDEUTSCHE ALLGEMEINE ZEITUNG.

Cu mult mai puţină speranţă privesc germanii dezbaterile bugetare. MAIN ECHO şi FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG îi recomandă la unison dar din motive diferite ministrului de finanţe Steinbrück să-l citească pe Socrate: pentru a nu se autoînşela şi pentru a afla din toate opţiunile care îi stau la dispoziţie, de care se poate dispensa. O altă recomandare o face OSSTHÜRINGER ZEITUNG : mai mult realism, mai puţină idoelogie.De la Londra FINANCIAL TIMES pare a se afla în posesia unei reţete de succes: după ce enumeră metehnele de care suferă economia germană, recomandă între altele şi „perforarea” unor acorduri salariale încheiate între sindicate şi patronat.Azi la Londra salariaţii din sectorul public protestează tocmai împotriva deteriorării sistemului de pensii de întreprindere.

Proteste masive în toată Franţa unde demonstranţii nu duc lipsă de muniţii ideologice – revolta lor îndreptîndu-se deopotrivă împotriva actualilor ocupanţi ai Palatului Matignon şi a globalizării scrie NEUE ZÜRCHER ZEITUNG. Nu putem încheia revista Presei fără a semnala un articol apărut în DIE PRESSE referitor la relaţiile dintre Moscova şi Washington mai ales după învinuirile aduse Kremlinului de Casa Albă, potrivit cărora Rusia ar fi livrat lui Saddam Hussein informaţii referitoare la planurile americane de război. Citez: „Structurile relaţiilor americano - ruse scîrţîie din toate încheieturile. Recentele reproşuri la adresa Moscovei sunt componente ale agendei de politică externă a Washingtonului şi nicidecum ale unui plan secret cum crede Lavrov, şeful diplomaţiei ruse. Cert este că imaginea reciprocă pe care şi-o fac cei doi foşti adversari în războiul rece se deteriorează succesiv. Elita de la Moscova nu a acceptat niciodată cu adevărat că după implozia Uniunii Sovietice, America a rămas unica superputere şi că îşi poate impune pînă în profunzimile spaţiului post sovietic sfera de interese, fie prin extinderea NATO, fie prin noi baze militare, fie prin încurajarea coloratelor revoluţii în proximitatea imediată a Rusiei. Americanii respectă Rusia în calitatea ei de putere nucleară dar uriaşul eurasiatic cu permanentele lui bizarerii le rămîne cu totul străin.”