1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Toţi miniştrii se înşală

Adevăratul scandal din gimnaziile româneşti nu stă nicidecum în examenul de evaluare finală, ci în sistemul de notare aplicat sistematic de-a lungul a patru ani de studiu.

Anul acesta subiectele la Evaluarea naţională au fost, se pare, mai uşoare decât anii trecuţi şi rezultatele s-au dovedit, în consecinţă, mai bune. Fostul ministru Daniel Funeriu a criticat această situaţie considerând că ceva nu este în regulă: "Orice om de bună credinţă poate compara subiectele de anul trecut cu cele de anul acesta. Vorbim despre o fraudă instituţionalizată, dacă subiectele au fost făcute ca rezultatele să dea bine la public. A fost vorba despre o fraudă instituţionalizată sau nu?".


Din păcate critica fostului ministru nimereşte în gol. Chiar dacă subiectele au fost mai uşoare «ca să dea bine la public», ierarhia nu a fost afectată. În al doilea rând, chiar dacă rezultatele acestea crează o imagine mai bună decât s-ar cuveni (faţă de care repere?), realitatea nu se schimbă în niciun fel, deoarece învăţământul este obligatoriu şi toţi elevii vor intra într-un fel sau altul la un liceu.


Cu toate acestea ceva este cu adevărat putred. Ceva ce a fost completamente ignorat de toate guvernele anterioare, inclusiv de cel în care a funcţionat Daniel Funeriu: nota de admitere la liceu se calculează ca medie aritmetică a notei obţinute la Evaluarea naţională şi a mediei generale obţinute în clasele V-VIII. Aşadar nota de la examen nu are o pondere atât de mare. Iar ceea ce toată lumea pare să ignore este că în cei patru ani de studiu acţionează o stupidă şi vinovată competiţie pentru note, care ucide cu adevărat şcoala.


Cine activează într-o şcoală românească sau cine are copii de vârstă şcolară a aflat deja ceea ce, în mod surprinzător, niciun ministru nu pare să ştie: şi anume că notele sunt umflate sistematic de-a lungul celor patru ani de studiu. Sunt cel puţin două cauze. Prima şi cea mai importantă priveşte competiţia dintre şcoli. Imaginaţi-vă o şcoală bună de modă veche care dă note corecte şi severe  şi ai cărei elevi bine antrenaţi au totuşi puţine note de 10. Acum luaţi în considerare o altă şcoală, neglijentă şi fără exigenţe serioase, în care copiii au toţi note mari. Consecinţa este previzibilă: copiii de la şcolile proaste cu note mari vor putea intra la liceele bune în detrimentul altora mai bine antrenaţi de la şcolile cu adevărat bune şi exigente. Iar de aici se trage această practică nefericită: la şcolile mai bune profesorii măresc şi ei mult notele de teama şcolilor unde notele de 10 se obţin foarte uşor. Ceea ce complică lucrurile este că, odată intrat în intimitatea acestui mecanism, este greu să spui cine este de vină. Nici măcar profesorii care dau nota 10 unor elevi care în altă parte ar lua cel mult nota 7 nu pot fi consideraţi neapărat vinovaţi, căci ei notează, fireşte, şi în funcţie de contextul clasei.  


A doua cauză ţine de concurenţa elevilor din aceeaşi şcoală. Sistemul notelor pe pile sau pe cadouri este mai larg astăzi decât a fost vreodată în România. Se acţionează infinitezimal şi insesizabil, dar la scara întregului gimnaziu apar diferenţe sensibile.  


Prin urmare, competiţia aceasta a notelor de zi cu zi a transformat radical peisajul şcolii româneşti. Odinioară erau puţini elevi cu note maxime, astăzi mai mult de jumătate din elevii tuturor şcolilor au 10 pe linie. Este cu totul nefiresc şi este în primul rând rezultatul acestui sistem profund viciat, care are şi alte consecinţe mai greu de remarcat. De pildă, la materiile ”mai puţin importante”, notele se dau mult mai uşor decât la materiile ”importante”,  tocmai ca să nu ”strice” media generală, care contează atât de mult la admiterea în liceu. Profesorii acestor discipline ”puţin importante” sunt cu adevărat marginalizaţi şi dacă protestează afişând o severitate mai mare decât este îndeobşte tolerată, devin victime sigure ale ”sistemului”. Consecinţa acestor practici: ierarhia copiilor este denaturată, dar nu la examenul final, ci în cursul claselor V-VIII. Adevăratul scandal nu stă nicidecum în examenul de evaluare finală, ci în sistemul de notare aplicat sistematic de-a lungul a patru ani de studiu.


O fraudă instituţionalizată în adevăratul sens al expresiei se găseşte în sistemul de notare aplicat în fiecare zi în fiecare şcoală din ţară. Fostul ministru Daniel Funeriu ar putea avea puţină dreptate într-un singur aspect, pe care se pare că el însuşi îl ignoră. Dacă examenul de evaluare naţională devine mai indulgent şi dacă mai mulţi candidaţi obţin fie şi în mod corect nota 10, atunci notele obţinute de-a lungul anilor vor dobândi o pondere mai mare.


Reiese cu limpezime că o reformă a educaţiei abia de aici înainte ar trebui gândită şi pusă în aplicare. Unul dintre obiectivele ei centrale ar trebui să fie recuperarea unui sistem onest de notare a elevilor. Iar calea cea mai sigură ar fi ca admiterea în liceu să se facă numai şi numai pe baza unui examen.