1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Terra Incognita - Trenul dictatorial

2 septembrie 2009

De la Ljubliana sau Sarajevo până la Belgrad domneşte un fel de „iugonostalgie” - dorul de fosta Iugoslavie cu vechile ei obiceiuri şi chiar şi de fostul şef de stat Josip Borsz Tito.

https://p.dw.com/p/JFEi
Imagine: AP

Chiar dacă un sfert de veac a stat într-un depou prăfuit, trenul albastru nu şi-a pierdut nimic din strălucirea comunistă de pe vremea preşedintelui Tito. Garnitura, construită în 1947 pentru fostul preşedinte, şi-a păstrat intacte dotările originale: lambriuri de lemn închis la culoare, mochete groase şi mobilă elegantă în stilul anilor 50.

Tito şi-a iubit trenul în care a parcurs peste 400.000km. Mai mult, unii precum ghidul Slobodan Stetic cred că l-a iubit atât de mult încât îşi petrecea chiar şi noaptea de dinaintea călătoriei în trenul aflat în depou. Lui Stetic îi place în mod deosebit vagonul particular al lui Tito:

„Când intrăm în salonul de primire al preşedintelui Tito, îmi place sentimentul însemnătăţii pe care-l avea ţara atunci când era el la putere. Oamenii veneau la el să-i ceară sfaturi; personalităţi din întreaga lume îl considerau un om de stat inteligent care ştia să aprecieze bine realitatea politică.”

În anii 40, când a fost construit, trenul albastru trecea drept unul dintre cele mai luxoase din lume. „Tito a fost comunistul bun. Cred că el a încercat să construiască socialismul într-o manieră potrivită. N-a avut succes, dar a măcar a încercat!”, spune un turist american.

Între 1947 şi 1980, Tito a primit în trenul său albastru mulţi oaspeţi de seamă din întreaga lume. Mulţi şefi de stat aveau chiar propriul vagon, precum regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii. „Tito era un lider carismatic, un maestru al jocului care a înţeles că trebuie să penduleze între est şi vest. Poporul l-a iubit, chiar dacă era un dictator” – povesteşte Static.

Blue Train
Imagine: AP

"Iugoslavii o duceau bine" - mai spune el - "şi erau altfel decât cetăţenii altor ţări aflate în spatele Cortinei de Fier". De exemplu, iugoslavii puteau călători fără restricţii şi fără viză atât în Est cât şi Vest: „Standardul de viaţă era ridicat, oamenii îl plăceau, eram mândri să fim iugoslavi. Moartea lui a însemnat sfârşitul Jugoslaviei”, spune Maria Petrovic.

Între 1975 şi 1980, Maria Petrovic a fost bucătăreasa lui Tito. Femeia îşi aduce bine aminte de ziua în care preşedintele a încetat din viaţă. „A fost un moment emoţionant. Trupul său neînsufleţit a fost transportat cu trenul albastru de la Ljubliana la Belgrad. Mă aflam acolo şi îmi amintesc de oraşele prin care am trecut. Toţi oamenii plângeau”

Maria Petrovic mai povesteşte că fostul preşedinte prefera felurile de mâncare simple şi deserturile. După masa de prânz, Tito obişnuia să se ducă în bucătăria trenului şi să le mulţumească angajaţilor.

În ziua de azi nimeni nu-şi mai poate imagina o Iugoslavie unită – este de părere Stetic - însă reaşezarea pe şine a trenului albastru poate fi înţelească şi ca un mesaj cât se poate de frumos:

„Sperăm să aderăm şi noi cândva la Uniunea Europeană. Dar apărarea valorilor noastre are un caracter simbolic, iar aceste valori sunt în continuare foarte puternice spritual şi cultural, pentru că, în fond, între 1918 şi 1991, am convieţuit aici. Iar trenul albastru răspândeşte următorul mesaj: uitaţi-vă în urmă la ceea ce am reuşit să facem împreună şi daţi tot ce aveţi mai bun în Uniunea Europeană atunci când va veni vremea. Valoarea simbolică a acestui tren este uriaşă”

Autori: Barbara Gruber, Claudia Ştefan

Redactor: Laurenţiu Diaconu